Volumul „Statele Unite şi Noua Ordine Mondială. O dezbatere între Olavo de Carvalho şi Aleksandr Dughin“ va fi lansat, duminică, de la ora 16.00, în cadrul Gaudeamus. Filosoful Horia-Roman Patapievici va prezenta volumul la standul Humanitas. Scriitorul a vorbit la Adevărul Live despre acest volum.

 Urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul Live Ion M. Ioniţă: De ce editura Humanitas îl publică pe Aleksandr Dughin?

Horia-Roman Patapievici: Pentru că trebuie să ne cunoaştem bine adversarii, iar Dughin este autorul unei teorii bine articulate, care recuperează ideologiile totalitare ale secolului XX, dar şi ideea mesianismului rus, pentru a propune o teorie a eurasiatismului. Liberalismul occidental este răul absolut pentru el. Ura - delegitimată de practica politică liberală - împotriva modernităţii şi postmodernităţii trebuie să ducă, în final, la nimicirea Occidentului şi a sistemului său de valori.

Nu este atunci nocivă răspândirea ideilor sale în spaţiul românesc?

Nu, pentru că replica profesorului brazilian Olavo de Carvalho este una strălucită. Olavo de Carvalho este opusul complet al ideii de intelectual instituţionalizat, aşa cum este cazul lui Dughin. S-a exilat din Brazilia natală la o fermă din SUA, unde are o „grădină“ filosofică online cu 3000 de studenţi. El opune retoricii emoţionale a lui Dughin argumentaţia provenind din raţionalitatea de tip occidental. Aşadar, editura Humanitas publică această carte în primul rând pentru a cunoaşte o ideologie extrem de pernicioasă, la adresa valorilor în care credem şi chiar a statalităţii noastre, dar şi pentru a avea acces la o contraargumentaţie, la o replică strălucită, care mobilizează ce e mai bun în societatea occidentală, pentru a arăta că ideologia lui Dughin nu are nicio rădăcină în filozofia, gîndirea, cultura şi religia occidentală.

De ce e periculos putinismul pentru statalitatea românească?

Pentru că planul eurasiatic constă în împărţirea Asiei între Rusia şi China, Europa revenindu-i în întregime Rusiei. În acest plan, România nu are niciun viitor. Ea trebuie să facă parte din Rusia. Este inacceptabil, nu numai din punct de vedere românesc, ci şi european. Autorii Olavo de Carvalho, Aleksandr Dughin au scris volumul "Statele Unite şi Noua Ordine Mondială. O dezbatere între Olavo Carvalho şi Aleksandr Dughin". Introducerile sunt semnate de  Giuliano Morais şi Ricardo Almeida. Traducerea din portugheză a cărţii este semnată de Simina Popa şi Cristina Niţu.

Olavo Luiz Pimentel de Carvalho (n. 29 aprilie 1947, Campinas, Brazilia) este un filosof, scriitor şi jurnalist brazilian preocupat de istoria filozofiei, istoria mişcărilor revoluţionare, religie comparată, psihologie şi antropologie filozofică. Este cunoscut pentru ideile sale politice conservatoare şi pentru critica adusă politicii de stânga. Între 2001 şi 2005 a predat filozofie politică la Universitatea Catolică Pontificală din Paraná, Brazilia, apoi s-a mutat în Statele Unite, devenind corespondent internaţional. Printre numeroasele sale cărţi se numără: A Imagem do Homem na Astrologia (1980), Astrologia e Religião (1986), Uma Filosofia Aristotélica da Cultura (1994), O Jardim das Aflições: De Epicuro à Ressurreição de César; Ensaio sobre o Materialismo e a Religião Civil (1995), O Mínimo Que Você Precisa Saber para Nâo Ser um Idiota (2013). Este fondatorul şi preşedintele Inter-American Insti tute for Philosophy, Government, and Social Thought (2009).

Aleksandar Gelievici Dughin (n. 7 ianuarie 1962, Moscova) este un geopolitician, filozof, sociolog şi politician rus, unul dintre cei mai influenţi intelectuali ai „noii Rusii“, cunoscut pentru legăturile sale strânse cu Kremlinul şi armata rusă. Este profesor la Facultatea de Sociologie a Universităţii de Stat din Moscova şi lider al Mişcării Internaţionale Eurasia. Dughin se opune liberalismului şi globalismului, pledează pentru respectarea valorilor creştine tradiţionale, naţionale şi pentru crearea unui suprastat eurasiatic capabil să se opună hegemoniei americane. A scris mai multe cărţi de geopolitică, printre care Bazele geopoliticii, Teoria lumii multipolare şi A patra teorie politică: Rusia şi ideile politice ale secolului XXI.

Prezentarea dezbaterii şi a protagoniştilor Giuliano Morais şi Ricardo Almeida Organizatori şi moderatori ai dezbaterii

Ideea de a da curs acestei dezbateri  a apărut în timpul unei discuţii despre aşa- numita Noua Ordine Mondială (NOM). Ni se părea că tema prezintă un interes intellectual urgent, luând în considerare starea avansată a acestei ordini în lume. Iar dacă în ce priveşte existenţa acestui fenomen nu aveam foarte multe motive să fim în dezacord, distingeam clar unele divergenţe între liniile de interpretare ale NOM în rândul celor care îl cercetează. Printre aceste divergenţe, exista una aparte. Cunoşteam ideile lui Aleksandr Dughin şi pe cele ale lui Olavo de Carvalho din lucrările lor, de mare importanţă în panorama idei lor contemporane în materie de politică. Ni se părea că opoziţia dintre cei doi în calitate de interpreţi ai aceluiaşi fenomen era deosebit de abruptă. Aşa a apărut ideea de a-i aduce împreună într-o dezbatere, astfel încât însăşi opoziţia dialectică a textelor să impună o formulare cristalină din partea fiecăruia în ceea ce priveşte întrebarea centrală despre rolul Statelor Unite ale Americii în NOM: care sunt factorii şi actorii istorici, politici, ideologici şi econo mici care definesc în prezent dinamica şi configuraţia puterii în lume şi care este poziţia Statelor Unite ale Americii în ceea ce se numeşte Noua Ordine Mondială?  

Întrucât autorii se află în ţări diferite, unul în SUA şi celălalt în Rusia, iar noi, or-ganizatorii, în Brazilia, o dezbatere faţă în faţă ar fi fost aproape imposibilă, din moment ce nu dispuneam de resursele necesare pentru organizarea unui astfel de eveniment. Soluţia pe care am găsit-o a fost realizarea unei dezbateri online, în scris, în care fiecare din partenerii de dialog urma să- şi prezinte răspunsul la întrebarea iniţială, apoi o replică, o contrareplică şi o concluzie. Soluţia s- a dovedit potrivită, întrucât site- ul care a găzduit dezbaterea a fost accesat de 200 000 de persoane din peste trei zeci de ţări.

După ce protagoniştii au fost contactaţi şi s-au stabilit detaliile, dezbaterea a pornit în data de 4 martie 2011 şi s-a încheiat în data de 31 iulie a aceluiaşi an, când autorii şi-au publicat concluziile. Pentru început, fiecare din cei doi protagonişti trebuia să trimită un text introductiv de maximum 24 000 de semne, urmând ca acestea să fie publicate în acelaşi timp. Apoi avea să urmeze o rundă de răspunsuri alternative, începând cu comentariul prof. Aleksandr Dughin la articolul prof. Olavo de Carvalho. Din acel moment, replicile au apărut în ordinea Carvalho–Dughin–Carvalho. În acea fază nu a fost impusă nici o limită de spaţiu, dar s-a stabilit, cu titlu de sugestie, numărul de 120 000 de semne. În final, concluziile au fost publicate concomitent, cu o limită maximă de 18 000 de semne. Structura iniţială s- a păstrat, cu excepţia limitei de semne, care a fost extinsă nu doar o dată.

Ricardo Almeida: Deşi se aseamănă în atâtea aspecte ale personalităţii intelectuale, în ce priveşte poziţionarea politică cu greu s-ar putea găsi doi gânditori mai antagonici. Pe Olavo de Carvalho îl caracterizează dezvoltarea unei filozofii a conştiinţei, care confirmă întâietatea conştiinţei individuale în raport cu doctrinele care încearcă să o suprime; Dughin formulează o filozofie de tip supraindividual, în care concepţia Axis Mundi şi Arborele Vieţii – fie în simbolismul său metafizic, fie în transcrierea teologico- politică de care este susceptibilă – reprezintă axa gândirii lui, deschisă la influenţa curentelor romantice sau iraţionaliste. În câmpul disputei politice, Olavo de Carvalho ar respinge strategia eurasiatică, văzând în ea expresia hybrisului revoluţionar, tipică modernităţii şi origine a atâtor răni; Dughin ar vedea în prăbuşirea puterii americane o lovitură dată hegemoniei atlantiste, ideilor liberale pe care aceasta le reuneşte şi, ast fel, posibilitatea de resuscitare a valorilor tradiţionale, încorporate în doctrina Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, pentru a nu adânci şi mai mult abisul dintre cei doi, este necesar să amintim măcar unul dintre punctele în care se întâlnesc. Acest punct constă în prezenţa marcantă a şcolii tradiţionaliste ca influenţă intelectuală în cazul amândurora. Prof. Olavo de Carvalho s- a consacrat drept specialist în tradiţionalism în cărţi precum Fronteiras da Tradiçao şi Astros e Símbolos. Aleksandr Dughin, la rândul său, a absorbit influenţa lui Guénon – şi a şcolii tradiţionaliste în general –, dar o combină cu cea a autorilor aparţinând unor cu rente de gândire diverse, precum Ernst Jünger, Novalis şi Karl Marx, într- o sinteză fertilă. Aşadar, locul pe care această şcoală îl ocupă în gândirea respectivilor autori este diferit. Nici unul dintre ei nu se încadrează în şcoala tradiţionalistă; influenţa acesteia este nuanţată de poziţii inverse şi opuse.

Citeste mai mult: adev.ro/ogrusl