Războiul ideologic – Rusia și Occidentul
Taburi primare
La ora actuală multă lume vorbește despre războiul informațional și despre războiul ideologic dintre Rusia și Occident. Însă pozițiile în acest război nu sunt definite atât de univoc cum ar fi necesar.
Vorba e că Occidentul își construiește critica împotriva Rusiei și a fiecărei acțiuni a țării noastre – fie că vizează evenimentele din Crimeea, Novorossia sau Siria – de pe pozițiile liberalismului. Acest atac insistent, ce se desfășoară atât din exterior, cât și din partea coloanei a cincea din interior, a reușit să convingă treptat practic întreaga noastră societate – și nu doar societatea! –, dar ceea ce e și mai important, l-a convins pe președinte însuși că liberalismul reprezintă o ideologie ostilă Rusiei. Prin urmare, sarcina e să rezistăm în fața ei.
Aici se conturează două aspecte importante: cum să dezrădăcinăm liberalismul, care a slobozit rădăcini adânci începând cu anii 90 în economie, învățământ, cultură, și cu ce am putea să-l înlocuim. Ei bine, dacă respingem în mod solidar liberalismul, ce îi contrapunem acestuia? Cele două aspecte sunt strâns legate între ele: nu vom putea dezrădăcina liberalismul, dacă nu vom fi în stare să-l înlocuim cu ceva. Iar purtătorii virusului liberal se vor răsuci în fel și chip și vor sabota din interior orice încercare de a afirma în Rusia o ideologie de alternativă, viabilă și consistentă, una ce ar fundamenta specificul identității rusești și calea noastră diferită.
Mai întâi haideți să vedem care au fost ideologiile ce s-au opus liberalismului în epoca modernă. Acestea au fost comunismul și fascismul, inclusiv toate formele și varietățile naționalismului. Doar atât? – vă veți întreba. Din păcate, doar atât. În domeniul politologiei, ne-am obișnuit în ultimele secole să numărăm doar până la trei. Desigur, există multe nuanțe și versiuni amestecate, dar asta nu schimbă esențialul. Dacă respingem liberalismul, atunci suntem nevoiți să-i contrapunem acestuia fie marxismul și comunismul, fie, iertați-mi expresia, fascismul. Chiar dacă aceste ideologii s-ar numi altfel și am încerca să le ascundem în spatele unei frunze de smochin, esența va rămâne aceeași. Dar ceea ce contează și mai mult este faptul absolut evident că societatea noastră nu acceptă așa ceva. Poate anume din acest motiv ne este frică să ne preocupăm de ideologie, întrucât respingând în mod hotărât liberalismul, societatea noastră nu este atrasă câtuși de puțin de comunism și fascism. Comunismul s-a prăbușit mai deunăzi chiar sub ochii noștri, și asta pentru că putrezise până-n măduva oaselor. Cu fascismul noi oricum luptăm în Ucraina, iar memoria Marelui Război pentru Apărarea Patriei ne este sfântă. Reiese că am ajuns într-un impas conceptual: suntem atacați de către ideologia liberală, pe care se bazează SUA și țările Occidentului, iar noi rămânem fără replică, acum devenind clar de ce anume. Pentru că noi nu dorim nici comunism, nici fascism, dar suntem împinși anume în această capcană. Pentru Occident este limpede că cel care respinge liberalismul este fie comunist, fie fascist, ori și una, și alta laolaltă. Toată lumea este împotriva rușilor. Și asta, cu părere de rău, funcționează. Iar în această situație liberalii au argumente de-a gata:” Rușii construiesc un nou GULAG sau un nou lagăr de concentrare Oswenzim”.
Pentru a ieși din acest cerc vicios nu avem o altă soluție decât să numărăm până la Patru. Dacă respingem liberalismul și nici nu avem de gând să acceptăm alternativele acestuia propuse de către epoca modernă – comunismul și fascismul –, atunci avem nevoie vitală de a Patra Teorie Politică. Însă epoca modernă nu dispune de o astfel de teorie, deoarece liberalismul, fascismul și comunismul epuizează toate posibilitățile teoretice, apărute în secolul Luminilor. Și aici nu e vorba despre o interpretare arbitrară, ci de o realitate absolut evidentă. Astfel, ne rămâne doar o singură soluție: să elaborăm a Patra Teorie Politică dincolo de granițele culturii Modernității, adică dincolo de ultimele trei secole ale istoriei vest-europene.
În procesul elaborării celei de-a Patra Teorii Politice dincolo de liberalism, comunism și fascism, ne putem deplasa concomitent în două direcții: în trecut și în viitor. În trecut vedem idealul Tradiției, Imperiului, a monarhiei creștine sacre și a simfoniei dintre puteri, dintre puterea politică și cea spirituală, dintre Stat și Biserică. Iar acest model în mod sigur nu are nimic în comun nici cu liberalismul, nici cu comunismul, nici cu fascismul. Însă aici nu e vorba nici despre Modernitate. Tocmai de aceea va trebui să renunțăm cu desăvârșire la Modernitate cu tot cu axiomele ei.
Putem să ne mișcăm și spre viitor. Postmoderniștii au arătat esența totalitară a principiilor Iluminismului: detronându-l pe Dumnezeu și lichidând sacralitatea, umaniștii au încercat să-I uzurpe tronul, plasând rațiunea umană într-o poziție autoritară și sacralizând corpul și materia. Tocmai de aceea pentru criticii Modernității de pe pozițiile Postmodernității ideologia epocii moderne, cu toate cele trei versiuni ale el – liberalismul, comunismul și fascismul – reprezintă violența, rasismul și totalitarismul. O astfel de poziție este în mare corectă. Iată de ce vă invit să aruncăm la coșul de gunoi toate aceste ideologii. Vă rog să rețineți: toate trei (liberalismul, comunismul și fascismul). Astfel, eliberându-ne imaginația politică, să facem un pas hotărât spre viitor. Aici este vorba despre aspectul futurist al celei de-a Patra Teorii Politice. Și e foarte posibil ca acest pas să fie perfect compatibil cu renașterea Tradiției. Să numim acest proces Revoluția Conservatoare. Vi se pare paradoxal? Posibil. Dar altă cale pur și simplu nu avem.
Nu poți purta un război ideologic fără să ai propria-ți ideologie. Iar aici, ne place sau nu, avem o singură soluție – a Patra Teorie Politică.
26.10.2016. Traducere de Iurie Roșca
P. S. din partea traducătorului:
Acum câțiva ani, când am tradus cartea lui Dughin ”A Patra Teorie Politică”, editând-o atât în română, cât și în rusă, am pornit tocmai de la nevoia de a suplini cu ajutorul lucrării acestui gânditor rus de excepție vidul conceptual ce s-a deschis în mințile celor care simt că ceva nu e în regulă în societatea noastră, dar nu pot aduna laolaltă cauzele acestor nereguli.
Iată că de această dată ceea ce Dughin expunea într-un volum de câteva sute de pagini, reușește acum să formuleze doar în șapte minute și cinci secunde pe video și în două pagini de text, care reproduce conținutul intervenției lui televizate.
Abordarea lui este de o actualitate stringentă și la noi. Repet: este inutil și chiar contraproductiv să ne mai cramponăm de postura de adepți ai stângii și ai dreptei în accepția acestor noțiuni moștenite din secolele trecute. Suntem și noi, ca și Rusia, supuși unui atac ideologic de o anvergură gigantică. Această agresiune nu vine doar din exterior, ci este promovată de o vastă cohortă de servanți ai unor interese străine plătiți de către un Soros și alți granguri ai plutocrației planetare. Infecția liberală a penetrat adânc, până-n măduva oaselor, în societatea noastră. Viziunea noastră asupra procesului, dar și a sistemului politic, a agendei legislative, a relațiilor internaționale, a modelului economic, a sistemului de învățământ, a relației dintre Biserică și Stat, a culturii etc. este una croită după calapodul procustian liberal. Iată noua religie care ne e propovăduită cu sârg de către apostolii globalismului liberal. Am devenit o societate de imitatori, o parodie la modelul occidental care nici nu există în această formulă în realitate, ci doar în discursul fățarnic al demnitarilor occidentali și al rețelei de agenți de influență ai oligarhiei financiare globale, ce a împânzit întreaga noastră societate.
Pentru a rezista, toți cei care și-au revenit deja din vraja liberalismului și înțeleg cum suntem colonizați politic, economic, ideologie și psihologic trebuie să renunțe la ciorovăielile naive din ultimul sfert de veac pe motive care totuși sunt secundare în raport cu supraviețuirea noastră ca neam și să se reunească într-un front ideologic și politic anti-liberal comun. La baza acestui nou curent de opinie și acestei noi și cât mai largi mișcări politice trebuie să stea Ortodoxia, Tradiția, Patriotismul Economic și Solidaritatea Națională.
Iu. R.