Ce este greşit în Europa?
Taburi primare
Ce este greşit în Europa?
Pentru a înţelege corect natura crizei actuale a Europei trebuie să facem o scurtă analiză a situaţiei. Din cel puţin trei direcţii:
- ideologică
- economică
- geopolitică
Sursa problemelor este ideologia liberală
Din punct de vedere ideologic, problema este liberalismul impus de anglo-saxoni ca singură ideologie în Europa şi în restul lumii. Liberalismul sprijină doar identitatea individuală şi interzice orice formă de identitate organică colectivă. În acest mod, liberalismul refuză pas cu pas Religia, Naţiunea, Identitatea Sexuală, pentru a construi indivizi eliberaţi de orice formă de holism. Identitatea Sexuală este esenţa problemei, pentru că liberalii insistă că Genul Sexual este o alegere opţională a fiecărui individ (după care urmează Religia sau Naţiunea tot ca opţiuni ale individului). Celălat punct esenţial este imigraţia. Liberalismul refuză să-şi asume identităţile religioase sau culturale ale imigranţilor. Imigranţii nu sunt consideraţi ca purtători ai unor identităţi culturale şi religioase, ci doar ca purtători ai unor identităţi individuale, care contează doar ca număr. Liberalismul distruge identităţile colective. Este logic faptul că liberalismul distruge în acest fel identitatea europeană (prin teoriile toleranţei şi drepturilor omului). Împreună cu distrugerea accelerată a identităţii sexuale, se grăbeşte distrugerea societăţii. Sfârşitul Europei este asigurat, atâta timp cât liberalismul este singura ideologie acceptată.
Pasul următor în dezvoltarea liberalismului va fi negarea identităţii umane ca identitate colectivă. Bine aţi venit în trans-umanitate! Aceasta este agenda liberalismului pentru ziua de mâine.
Liberalismul este o filozofie nihilistă. Liberalismul insistă doar pe libertatea în raport cu orice formă de identitate colectivă. În conflictele trecute cu ideologiile totalitare – comunismul sau fascismul – liberalismul era concret şi atractiv prin poziţionarea sa ca alternativă. Şi era într-adevăr o alternativă. Dar când totalitarismul a dispărut, natura nihilistă a liberalismului a ieşit la suprafaţă. Liberalismul poate doar nega! Nu poate afirma nimic. Pentru că nu este ideologia libertăţii pozitive, este ideologia libertăţii negative. Ieri, nu era atât de explicit. Azi, este!
Liberalismul se transformă în totalitarism. Nu ai libertatea de nu fi liberal! Trebuie să fii liberal. Poţi să alegi între a fi liberal de dreapta, de centru sau de stânga. În cel mai bun caz, de extremă dreaptă sau stângă. Dar întotdeauna liberal! Dacă eşti judecat în mod liberal de către liberali eşti terminat: etichetat drept extremist, terorist etc… Liberalii pot tolera doar liberali! Dacă tu nu eşti tolerant cu liberalii, nici tu nu eşti tolerat!
Ce putem opune liberalismului? În secolul 20 erau două opţiuni: comunismul (socialismul) şi fascismul. Amândouă au eşuat în istorie – politic, filozofic, militar, economic. Ele există azi doar ca simulacre. Sunt mişcări marginale, manipulate de liberali. Adică post-moderniştii, anarhiştii, troţkiştii sau comuniştii sau fasciştii, le servesc liberalilor pentru a-şi promova cauza, la fel cum fundamentalismul islamic este folosit ca armă de către Statele Unite. Ideea mea a fost de a opune liberalismului (prima teorie politică) nu cea de-a doua teorie politică (Marxismul), nu cea de-a treia teorie politică (Fascismul) ci A Patra Teorie Politică. Am dezvoltat această idee în cartea “A Patra Teorie Politică” tradusă în numeroase limbi, inclusiv în Germană şi Română. Trebuie să combatem liberalismul prin refuz şi deconstrucţie totală. În acelaşi timp, trebuie să facem toate acestea nu în numele unei clase sociale (ca în Marxism) sau în numele unei naţiuni sau rase (ca în Fascism), ci în numele Unităţii Organice a Popoarelor, a justiţiei sociale, a democraţiei reale. Liberalii interpretează democraţia drept regula minorităţilor. Trebuie să restabilim înţelesul original al termenului – democraţia este regula majorităţii, a majorităţii organice, a majorităţii care împărtăşeşte o identitate colectivă comună. Aceasta este regula Popoarelor văzute drept unităţi istorice şi culturale.
Capitalismul financiar este o catastrofă
Din punct de vedere economic, problema este a capitalismului financiar care pune tehnologiile pieţelor financiare înaintea sectorului industrial, sau agricol. Un astfel de capitalism este monopolist şi creează baloane în locul dezvoltării bazei economice. O astfel de economie este bazată pe speculaţii financiare (de tipul celor practicate de George Soros) şi crează iluzia unei creşteri infinite. Asta contrazice realitatea. Clasa de mijloc nu mai creşte, ci scade. Creşterile pieţelor financiare nu corespund creşterii economice reale. Strategia instituţiilor financiare de a reloca sectoarele economiei reale în ţări din lumea a treia, în numele globalizării, este calea sigură către abis. Primele valuri ale crizei au trecut, dar în curând vor veni altele. Colapsul economic al ţărilor din Sudului Europei, cum este cazul Greciei, care va fi urmată curând de Italia şi Spania, este doar partea vizibilă a catastrofei. Unitatea Europei se bazează exclusiv pe acceptarea integrală a logisticii capitalismului financiar. Doar Germania mai face eforturi azi să-şi păstreze economia în contact cu realităţile industriale, refuzând să se urce într-un tren care duce spre nicăieri. Acesta este motivul isteriilor anti-germane din Europa şi Statele Unite. Germania pare să fie ultima economie reală – restul sunt economii virtuale.
Trebuie să reconstruim Europa pe baze economice alternative.
Creşterea economică infinită este o iluzie liberală. Căderea clasei de mijloc este o realitate. Soluţia pentru ieşirea din această situaţie este revizuirea completă a miturilor capitalismului financiar.
Atlantismul este greşit
Europa este azi o entitate geopolitică atlantistă. Geopolitica imaginată de Sir H. Makinder postula că există două tipuri de civilizaţii: Civilizaţia Mării (Puterile Maritime) şi Civilizaţia Pământului (Puterile Continentale). Cele două civilizaţii sunt construite pe sisteme opuse de valori. Civilizaţiile maritime sunt comerciale, moderniste şi materialiste. Civilizaţiile Pământului (Uscatului) sunt tradiţionaliste, spirituale şi eroice. Europa modernă este complet integrată în Civilizaţia Mărilor. Această realitate se manifestă prin hegemonia americană asupra Europei, inclusiv în NATO.
Situaţia împiedică Europa să devină un actor geopolitic independent. Mai mult, perverteşte natura geopolitică a Europei ca entitate continentală – Civilizaţie a Pământului.
De aceea este nevoie să schimbăm această situaţie şi să restabilim caracterul de civilizaţie continentală a Europei, prin afirmarea suveranităţii. În locul atlantismului, Europa trebuie să devină Putere Continentală.
Europa şi Rusia
Ca să identificăm logic punctul în care se află acum relaţiile Europa-Rusia.
Rusia de azi este:
- Relativ ostilă liberalismului (este mai tradiţionalistă şi mai conservatoare)
- Economic, încearcă să se elibereze de dictatura Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale
- Geopolitic, este putere continentală şi anti-atlantistă
Acestea sunt motivele pentru care Rusia este atacată: în Ucraina, în Moscova, pretutindeni. Asasinarea recentă a liberalului Boris Nemţov a fost o provocare care a servit demonizării Rusiei şi mai mult în ochii Vestului. Liberalii, oligarhii financiari şi atlantiştii (Statele Unite şi elita financiară) încearcă să provoace ostilitate între Rusia şi Europa, după cum încearcă să-şi salveze regulile promovând conflictele interetnice. Războiul din Ucraina este primul într-o serie de confruntări etnice pe teritoriul Europei. Elita liberală globalistă plănuieşte război etnic nu doar în Rusia sau Ucraina, dar şi în Germania, Franţa, Europa de Est şi oriunde este posibil. Imperiul Liberal încearcă să-şi salveze hegemonia fărămiţând şi distrugând.
Trebuie să rezistăm pentru a construi o Europă mai bună, o Europă europeană. În acest punct, Rusia este prietenul şi Statele Unite este inamicul. Trebuie să construim o alianţă Europa-Rusia nu pentru că europenii îi iubesc pe ruşi, sau ruşii pe europeni. Motivul este altul: trebuie să ne unim pentru a face faţă pericolului care ne pândeşte pe toţi.