Program, principii, strategie

Partea a I-a. Situaţia sfârşitului

1. Suntem părtaşi la sfârşitul unui ciclu istoric. Toate procesele care constituie fluxul istoriei au ajuns într-un impas logic.
2. Sfârşitul capitalismului. Evoluţia capitalismului a ajuns la limita sa naturală. Nu a mai rămas decât o cale pentru sistemul economic mondial – să se prăbuşească. În contextul evoluţiei progresive a instituţiilor pur financiare mai întâi băncile, apoi structurile de capital din ce în ce mai complexe şi mai sofisticate, sistemul capitalismului modern a ajuns în pragul unei rupturi complete de realitate, de echilibrul dintre ofertă şi cerere, de raportul dintre producţie şi consum şi de legătura cu viaţa reală. Întreaga avere a lumii este concentrată în mâinile oligarhiei financiare mondiale din cauza manipulării complexe prin intermediul piramidelor financiare artificiale. Această oligarhie nu a dus numai la devalorizarea muncii, ci şi a capitalului asociat bazelor pieţei, consolidat prin rentă financiară.
   Toate celelalte forţe economice sunt înrobite de această elită impersonală, transnaţională şi ultraliberală. Indiferent de modul în care percepem capitalismul, acum este clar faptul că acesta nu trece pur şi simplu printr-o nouă criză, ci că întreg sistemul este pe cale să se prăbuşească. Indiferent de modul în care oligarhia globală încearcă să ascundă de masele populare globale, tot mai mulţi oameni încep să suspecteze inevitabilitatea acestui colaps, precum şi faptul că respectiva criză financiară mondială, care a fost generată de căderea pieţei creditelor ipotecare şi a instituţiilor bancare importante din America, nu reprezintă decât începutul unei catastrofe mondiale.
   Această catastrofă poate fi amânată, însă nu poate fi oprită. Economia mondială, în forma în care operează în prezent, este sortită eşecului.

Sfârşitul resurselor.

1. În situaţia demografică actuală, având în vedere creşterea constantă a populaţiei la nivel mondial, cu precădere în ţările din Lumea a Treia, umanitatea se apropie de epuizarea resurselor naturale ale planetei. Acestea nu sunt necesare doar pentru păstrarea nivelelor actuale de consum, ci pentru pura supravieţuire la un nivel absolut minimalist. Ne apropiem rapid de limitele dezvoltării economice, iar foametea, degradarea şi epidemiile mondiale vor deveni noua normalitate. Am depăşit capacitatea de alimentare cu resurse ale Pământului.
   Prin urmare, ne confruntăm cu o catastrofă demografică iminentă. Cu cât se nasc mai mulţi copii, cu atât mai mare va fi suferinţa în final. Problema respectivă nu presupune o soluţie simplă, iar a ignora existenţa acesteia înseamnă a păşi cu ochii închişi în scenariul cel mai defavorabil al suicidului nostru colectiv, suicid cauzat de propriul nostru sistem economic şi de creşterea necontrolată a acestuia.
2. Sfârşitul societăţii. Sub influenţa valorilor occidentale şi americane, atomizarea societăţilor mondiale, unde oamenii îşi pierd legăturile sociale, este în plină desfăşurare. Cosmopolitismul şi noul nomadism au devenit cele mai comune stiluri de viaţă, în special pentru generaţia tânără. Acest lucru, coroborat cu instabilitatea economică şi catastrofa ecologică, provoacă valuri de imigranţi fără precedent, care distrug societăţi întregi. Legăturile culturale, naţionale şi religioase sunt fracturate, raporturile sociale sunt compromise, iar conexiunile naturale sunt tăiate. Trăim într-o lume a mulţimilor singuratice – societăţi atomizate de cultul individualismului. Singurătatea cosmopolită devine un standard, iar identităţile culturale sunt sortite imploziei. Societăţile sunt înlocuite de nomadism şi de răceala Internetului, care dizolvă comunitățile istorice şi organice. În acelaşi timp cultura, limba, moralitatea, tradiţia, valorile şi familia ca instituţie sunt pe cale de dispariţie.
3. Sfârşitul omului. Împărţirea omului în elementele sale componente devine o tendinţă predominantă. Identităţile umane sunt împrăştiate în reţele virtuale, preluarea unor roluri on-line a devenit un joc al elementelor dezorganizate. În mod paradoxal, atunci când persoana îşi abandonează integritatea, aceasta profită de mai multe libertăţi, însă respectivele libertăți au un preț – pierderea sinelui adevărat. Cultura postmodernă împinge în mod obsesiv oamenii spre lumile virtuale ale ecranelor electronice şi îi îndepărtează de realitate, prinzându-i într-un flux de halucinaţii subtil organizate şi inteligent manipulate. Aceste procese sunt dirijate de către oligarhia globală, care caută să adoarmă vigilența maselor mondiale, să le facă programabile şi controlabile. Niciodată individul nu a fost atât de glorificat ca în prezent. Dar în acelaşi timp, niciodată oamenii nu s-au asemănat atât de mult în ceea ce privește comportamentul, obiceiurile, aspectul exterior, tehnicile şi gusturile. În goana după respectarea „drepturilor omului” a dispărut însuși Omul. În curând omul va fi înlocuit de un post-om: un mutant, un produs al clonării, un biorobot, un replicant, un cyborg.
4. Sfârșitul națiunilor și popoarelor. Lumea globală distruge în mod sistematic orice specific national, nimicește rând pe rând statele suverane, comite tot mai des imixtiuni în treburile interne ale țărilor. Oligarhia globală râvnește să răstoarne orice bariere naționale, ce împedică omiprezența ei. Corporațiile tansnaționale caută să-și pună propriile interese de-asupra intereselor naționale și administrațiilor de stat, cee ce conduce la dependența față de niște sisteme dinafară și pierderea independenței. Astfel, în locul diversității unor țări independente se constituie structura unui guvern mondial, care se sprijină pe oligarhia financiară globală. Drept nucleu al acestui guvern mondial apar țările și monopolurie occidentale, în care treptat se integrează elita economică și parțial cea politică din țările non-occidentale. În felul acesta, o parte a elitelor naționale devine complice al globalizării, trădând interesele prorpiilor cetățeni, popoare și țări.
5. Sfârșitul cunoștințelor. Mass-media globală creează sistemele de dezinformare totală, organizate în interesul oligarhiei globale. Numai ceea ce este comunicat de către media globală este considerat a fi ”realitate”. Iar felul cum este prezentat un eveniment sau un fenomen e perceput în mod automat de către comunitatea globală drept ”cel mai evident adevăr” (Conventional Wisdom). Opiniile de alternativă, deși pot fi difuzate în segmentele rețelelor intercative de comunicare, rămân la periferie, deoarece de susținere financiară se bucură doar acele fluxuri informaționale, care servesc intersele oligarhiei globale. Iar atunci când opiniile critice ating un anumit nivel, devenind pericuoase, se recurge la instrumentele clasice ale represiunii : presiuni financiare, trecere sub tăcere, demonizare, persecutare juridică și fizică. Într-o astfel de societate întregul sistem al cunoașterii devine un câmp al modelării globale, operate de către elitele globale.
6. Sfârșitul progresului. Pe parcursul ultimelor secole omenirea a trăit cu credința în progres și speranța într-un viitor mai bun. Drept chezășie a acestei viziuni erau considerate dezvoltarea tehnicii, acumularea de cunoștințe și descoperirile științifice, evoluția umanisumului și afirmarea echității sociale. Progresul părea unul garantat și de la sine înțeles. Însă în secolul XXI această credință este împărtășită doar de către cei naivi sau de către cei care în mod conștient închid ochii în fața stării de fapt reale (în schimbul unor remunerări sau privilegii). Credința în progres este dezmințită de întreaga evoluție a lucrurilor.
   Lumea nu devine mai bună, ci dimpotrivă, degradează în mod vertiginos sau cel puțin rămâne la fel de crudă, cinică și nedreaptă ca și în trecut. Descoperirea acestui adevăr conduce la falimentul viziunii umaniste. Dublele standarde ale lumii occidentale, drapate cu lozinci stridente despre drepturile omului și libertate, nu sunt văzute doar de către niște orbi ; de fapt, în spate stă setea egoistă de a coloniza și a controla, devenită una banală.
   Progresul nu doar nu este garantat, ci devine puțin probabil. Dacă lucrurile vor merge în aceeași direcție, atunci se vor adeveri cele mai pesimiste, catastrofale și apocaliptice prognoze.
7. În general, asistăm la sfârșitul unul colosal ciclu istoric, al cărui parametri de bază sunt epuizați, răsturnați, iar speranțele legate de acesta sunt înșelate și anulate. Sfârșitul lumii nu este undeva în viitor, el se desfășoară sub privirile noastre, suntem observatorii și participanții la acest proces. Și nimeni nu este în stare să prezică dacă va urma sfârșitul civilizației contemporane sau sfârșitul întregii lumi. Însă proporțiile catastrofei sunt atât de mari, încât nu putem exclude că lumea globală occidentocentristă, aflată în agonie, îi va târî după sine în prăpastie pe toți ceilalți. Situația devine și mai dramatică, deoarece în actuala stare de lucruri și având în vedere puterea globală a oligarhiei transnaționale toate procesele catastrofale nu pot nici să continuie (nivelul critic deja este atins), nici să înceteze (forța inerției este prea mare), nici să-și schimbe cursul (viteza tendințelor de bază nu permite efectuarea unei manevre burște de schimbare a traiectoriei).
8. Starea de lucruri existentă este intolerabilă : nu doar așa cum e, ci și ca direcție pe care a luat-o. Astăzi e o catastrofă, iar mâine va urma în mod sigur moartea. Omenirii i s-a furat viitorul. Dar omul se deosebește de animal prin faptul că posedă un orizont istoric. Și chiar dacă la ora actuală omul nu sesizează dramatismul situației create, cunoștințele lui despre trecut și previziunile asupra viitorului reproduc în fața lui perspective roze sau, dimpotrivă, terifiante. Știind unde ne-am aflat ieri și văzând direcția spre care ne îndreptăm azi, nu putem să nu percepem această traiectorie drept un rău, o amenințare, o provocare, o lovitură. Și doar cei care au fost lipsiți de gândirea istorică și transformați în niște consumatori ai unor fluxuri agresive de reclamă și dezinformare, aflați într-o eternă stare de distracție, cei care au fost rupți de procesul educațional și de transmiterea codurilor culturale ar putea să nu observe cât de groaznică este actuala stare de lucruri. Să nu recunoască faptul că trăim în zona unei catastrofe globale ar putea doar un animal sau un mecanism consumator, un biorobot.
9. Cei care au păstrat măcar niște fărâmituri ale unui intelect independent și liber nu pot să nu se întrebe : care este cauza stării de lucruri existente ? Care sunt originile și mecanismele declanșatoare ale catastrofei ? Astăzi este clar că acestea trebuie căutate în pasiunea excesivă a civilizației occidentale pentru dezvoltarea tehnică, în individualism, în goana după libertate cu orice preț, în materialism, egoism, cultul banilor și în ideologia burghezo-capitalistă în ansamblu, precum și în încrederea rasistă a societăților occidentale că această cale ar fi una universală, optimă și obligatorie pentru toate popoarele lumii. Dacă la început această pasiune dădea rezultate pozitive – aducea dinamism, deschidea potențialul umanismului, lărgea spațiul libertății, îmbunătățea condițiile materiale ale oamenilor, le deschidea noi perspective, atunci după ce și-au atins apogeul, aceleași tendințe și-au vădit efectele adverse : tehnica se transforma dintr-un instrument într-un principiul autosuficient (perspectiva revoltei mașinilor) ; individualismul adus până la extremă îl lipsea pe om de propria esență ; libertatea își pierdea subiectul ; închinarea în fața materiei conducea spre degradare spirituală, egoismul distrugea societatea ; atotputernicia banilor maginaliza nu doar munca, ci și însuși spritul întreprinzător al capitalismului ; ideologia liberală nimicea orice formă de solidaritate socială, culturală și religioasă. Și dacă în țările Occidentului aceste procese decurgeau din însăși logica dezvoltării lor istorice, atunci în alte părți ale lumii aceleași principii erau impuse cu forța, prin intermediul unor practici coloniale și imperialiste, fără a se ține cont de specificul culturilor locale. Pornind pe această cale în epoca modernă, Occidentul nu doar și-a determinat sieși un final lamentabil, ci și a provocat un prejudiciu iremediabil tuturor celorlalte popoare de pe glob. Acesta a devenit unul global și universal, tocmai de aceea nimeni nu poate pur și simplul să se dea la o parte, să se izoleze de el. Situația poate fi schimbată doar dacă vor fi smulse rădăcinile întregului spectru al acestor fenomene catastrofale. Și cu toate că în societățile non-occidentale starea de lucruri diferă întrucâtva, nimic nu poate fi schimbat doar prin ignorarea Occidentului. Prea adânci sunt rădăcinile răului. Acestea trebuie să fie conștientizate pe deplin, înțelese, identificate și plasate în centrul atenției. Pentru că este cu neputință să combați consecințele fără a înțelege cauzele.
10. Actuala stare de lucruri catastrofală are niște cauze anume, precum există și cei care sunt cointeresați în asta, care doresc continuarea ei, care au tras foloase de pe urma ei, care se căpătuiesc din asta, care sunt responsabili de ea. Este vorba de cei care o susțin, o consolidează, o apără, dar și o împiedică să-și schimbe cursul. Este vorba despre oligarhia mondială, care însumează nucleul politic, financiar, economic și militar-strategic al elitei globale (cu precădere occidentale), precum și despre o rețea largă care îi servește interesele: intelectuali, top-manageri, media-magnați, care formează anturajul fidel al acesteia. În totalitatea ei oligarhia globală și servitorii acesteia reprezintă clasa conducătoare a globalismului. Din ea fac parte toți conducătorii politici ai SUA, ai celor mai mari țări NATO, magnații financiari și economici și agenții globalizării care îi servesc, toți laolaltă formând o enormă rețea planetară, prin intermediul cărei sunt distribuite resurse către cei care sunt loiali cursului mondial al proceselor de bază. Tot aici trebuie adăugate și fluxurile de manipulare informațională, activitățile de lobbying politic, cultural, intelectual și de viziune, culegerea de informații, penetrarea în strcturile unor state naționale care încă nu sunt desuveranizate definitiv, precum și coruperea directă, mituirea, exercitarea de influență, capmanii de hăituire a indezirabililor etc. Această rețea globală este consitutită dintr-o multitudine de nivele, care includ atât misiuni politice și diplomatice, cât și companii transnaționale și managerii acestora, structuri media, entități comerciale, industriale și de consum globale, ONG-uri și fundații etc. Catastrofa în care ne aflăm și care se îndreaptă spre punctul său culminant este o creație umană: există forțe cointeresate ca situația să fie așa cum e și nicidecum altfel. Aceștia sunt arhitecții și managerii unei lumi globale egocentrice și hipercapitaliste. Oligarhia globală și agentura ei de rețea reprezintă rădăcina răului. Răul este întruchipat în clasa politică globală.
    Lumea e așa cum e deoarece există cineva care vrea ca ea să fie anume așa, și depune în acest sens eforturi susținute. Această voință constituie chintesența răului istoric. Dar dacă lucrurile stau anume așa, iar pentru actuala stare de lucruri cineva poartă răspundere, atunci opoziția și dezacordul cu statu-quo-ul capătă un destinatar concret. Oligarhia globală se pomenește în postura de dușman al întregii omeniri. Ea chiar reprezintă acest dușman. Iar de aici putem trage următoarea concuzie : însăși existența dușmanului ne dă o șansă de a-l învinge, iar prin urmare și șansa de salvare și de depășire a catastrofei.

Partea a II-a. Imaginea unei lumi normale

1. Ni se induce ideea (este vorba de hipnoză și propagandă) precum că altfel (decât este acum) ”nu poate fi”. Sau că orice altă alternativă va fi ”și mai rea”. Laitmotivul cunoscut, potrivit căruia ”democrația are multe neajunsuri, dar toate celelalte regimuri politice sunt într-atât de proaste, încât e mai bine să îndurăm tot ce există”, este o minciună și propagandă politică. Lumea în care trăim este una inacceptabilă, inadmisibilă, ea se îndreaptă spre o catastrofă inevitabilă, iar căuitarea unei alternative reprezintă însăși condiția supraviețuirii. Dacă nu vom distruge actuala stare de lucruri, dacă nu vom schimba direcția de dezvoltare a civilizației, dacă nu vom înlătura de la putere și nu vom nimici oligarhia globală ca sistem și ca forțe, grupuri, instituții, corporații și chiar persoane concrete, atunci vom deveni nu doar victime, ci și complici ai sfârșitului iminent.
2. Afirmațiile, potrivit cărora ”totul nu este chiar atât de rău”, că ”au fost perioade și mai proaste” și că ”totul se va redresa cumva de la sine” etc. nu sunt decât niște forme de sugestionare premeditată, de hipnoză, menite să paralizeze rămășițele unei gândiri libere, ale unei analize independente și lucide. Oligarhia globală nu poate admite ca supușii ei să îndrăznească a gândi independent, fără trimiteri la normele impuse cu viclenie de către aceștia. Elita respectivă nu acționează direct, așa cum se întâmpla în regimurile totalitare din trecut, ci de o manieră fină, cu perfidie, prezentându-și dogmele ca pe ceva de la sine înțeles și chiar ca pe un rezultat al alegerii libere a fiecărui om. Însă demnitatea umană constă anume în capacitatea de a alege să spună actualei stări de lucruri ”da” sau ”nu”. Nimic și niciodată, în nicio circumstanță nu poate determina un om să spună în mod automat un ”da”. Putem spune un ”nu” oricărui lucru, oricând și în orice circumstanțe. Refuzându-ne acest drept, elita globală ne interzice demnitatea umană. Prin urmare, ea se contrapune nu doar omenirii, ci și omeniei, esenței omului. Chiar și acest fapt în sine deja ne dă dreptul de a ne răscula împotriva ei, dreptul la un ”nu” categoric rostit în față ei și a întregii stări de lucruri, de a respinge sugestiile ei, de a ne trezi din hipnoza ei, de a afirma o altă lume,  o altă cale, o altă ordine, un alt sistem, un alt prezent și un alt viitor. Lumea care ne înconjoară este inacceptabilă. Ea este rea din toate punctele de vedere. Ea este una nedreaptă, catastrofală, ticăloasă, mincinoasă, neliberă. Ea trebuie distrusă. Avem nevoie de o altă lume. Ea va fi nu una mai rea, așa cum ne sperie oligarhia globală și slugile ei fidele, ci una mai bună și salvatoare.
3. Și atunci care ar fi lumea cea dreaptă, ordinea mondială dorită ? În ce constă norma, de la care pornim pentru a aprecia ceea ce există ca pe o patologie ? Imaginea unei lumi normale poate fi extrem de diferită în viziunea unor forțe diferite, care nu acceptă actuala stare de lucruri. Și dacă e să ne adâncim în detaliile unor proiecte de alternativă, atunci în tabăra adepților unei alternative globale vor apărea în mod inevitabil dezacorduri, unitatea lor se va clătina, voința de a opune rezistență va fi paralizată, concurența dintre proiecte va surpa unitatea forțelor, atât de necesară pentru rezistență. Tocmai de aceea trebuie să vorbim despre o lume normală, despre o lume mai bună cu o precauție maximă. Cu toate acestea, există anumite principii și puncte de pornire, care nu pot fi puse la îndoială de către cineva întreg la minte. Să încercăm a le dibui.
4. Este necesar un model economic, unul de alternativă față de sistemul capitalist speculativ și financiar ce s-a constituit la ora actuală. Alternativa poate fi văzută atât în capitalismul industrial real, cât și în economia islamică, atât în socialism, cât și în proiectele ecologiste, atât în legătura directă cu sectorul real al producției, cât și în căutarea unor mecanisme economice totalmente noi, incusiv noile tipuri de energie, de organizare a muncii etc. O economie normală va fi una diferită de cea care există astăzi.
5. În condițiile insuficienței resurselor, problema distribuției acestora trebuie să fie rezolvată în baza unei palnificări la scara întregii omeniri, iar nu în baza luptei egoiste de control asupra acestora. Războialele pentru resurse, atât cele economice, cât și cele militare, trebuie să fie curmate. Umanitatea se confruntă cu pericolul dispariției, iar în fața unei asemenea amenințări suntem datori să adoptăm o altă atitudine față de chestiunea resurselor. În astfel de jocuri nu pot exista câștigători. Vom avea de pierdut cu toții. Într-o lume normală, în fața unei asemenea primejdii, toată lumea trebuie să răspundă în mod solidar, nu fiecare separat.
6. O stare mai bună a existenței umane constă nu în fărâmițarea și risipirea în niște indivizi atomizați, ci în păstrarea unor structuri sociale colective, care asigură transmiterea culturii, cunoștințelor, limbilor, practicilor, credințelor. Omul este o ființă socială, tocmai de aceea individul liberal este unul fatal și criminal. Avem datoria să păstrăm societatea umană cu orice preț. Iar asta înseamnă că valorile comunitare trebuie să prevaleze asupra celor liberal-individualiste.
7. Într-o societate care trebuie să se realizeze, omul trebuie să-și păstreze demnitatea, identitatea, esența, integritatea, precum și acele structuri fără de care personaliatea lui nu se poate afirma – familia, munca, instituțiile publice, dreptul de a participa la făurirea propriului destin etc. Tendințele ce conduc spre dispersarea omului și spre înlocuirea lui cu alte specii trebuie curmate și respinse. Omul este o ființă care trebuie păstrată și chiar reconstituită.
8. Este normală acea societate, în care popoarele, națiunile, statele se păstrează ca niște forme tradiționale ale existenței umane, create de către istorie și tradiție. Acestea pot suferi anumite schimbări sau transformări, dar ele nu trebuie lichidate sau amestecate într-un cazan de topire global. Diversitatea popoarelor și a statelor repreznită zestrea istorică a omenirii. Dacă le-am anula, am ajunge la anularea istoriei și la sfârșitul diversității, a libertății și a avuției culturale. Prosesele globalizării trebuie oprite imediat.
9. O societate normală se bazează pe posibilitatea de a obține și a transmite cunoștințe, pe capacitatea deschisă de cunoaștere a lumii, a existenței, a omului în baza tradițiilor, experienței, descoperirilor și a unor căutări în deplină libertate. Domeniul cunoașterii nu trebuie să fie un teren al unor înscenări virtuale, al hipnozei de masă practicate prin intermediul presei sau un spațiu de manipulare a conștiinței la scară globală. Surogatele media și strategiile virtuale, care substituie realitatea, trebuie să fie înlocuite cu o înțelegere lucidă și independentă, bazate pe niște coduri deschise, pe intuiție, creație și experiență. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să fie distrusă actuala dictatură a mass-media, să fie spart monopolul elitelor globale de control asupra conștiinței colective.
10. O societate normală trebuie să aibă în față un orizont pozitiv al viitorului. Dar pentru a atinge scopul stabilit, este necesar să se renunțe la prejudecata că lucrurile se desfăsoară de la sine în modul cel mai bun sau, dimpotrivă, la ideea că oricum catastrofa este iminentă. Esența istoriei umane constă în faptul că ea este una deschisă, că ea include în sine componenta voinței umane și posibilitatea realizării libertății umane. Asta face ca viitorul să fie o zonă a posibilului : el nu va fi de la sine nici mai bun, nici mai rău, deoarece poate fi făurit de către om și într-un fel, și în altul. Totul depinde de faptul ce vom alege și ce vom întreprinde. Dacă, însă, vom renunța la alegere și la o făurire izvorâtă din voință, viitorul s-ar putea să nu se întâmple deloc. Sau acesta nu va fi unul uman.
11. O societate normală trebuie să fie diversă, policentrică. Ea trebuie să conțină o multitudine de posibilități deschise, o multitudine de culturi. Normal este un dialog deschis și liber. Fiecare societate își poate alege echilibrul între componentele spirituale și cele materiale. Însă, așa cum ne demonstrează istoria, dominația totală a materialismului conduce întotdeauna spre catastrofă. Uitarea dimensiunii spirituale a omului este fatală pentru el. Actuala turnură burscă spre un materialism exagerat trebuie să fie compensată printr-o turnură bruscă spre principiul spiritual. Iar dominația totală a banilor asupra tuturor celorlalte valori este absolul inaceptabilă.
    Valorile pot fi cele mai diferite, dar în nicio societate nomală banii nu trebuie ridicați la cea mai înaltă treaptă. În acest sens, orice societate, în care rolul banilor nu este atât de important ca în societatea noastră, este prin definiție mai aproape de normalitate, mai dreaptă și mai acceptabilă decât cea în care trăim astăzi. Iar cine este de altă părere, este fie bolnav, fie agent de influență al oligarhiei globale. Echitatea și armonia sunt mult mai importante decât succesul personal și setea de căpătuire. Majoritatea culturilor consideră în mod univoc lăcomia și goana după bunăstarea individuală drept un păcat sau cel puțin o slăbiciune. În schimb dreptatea, grija pentru binele comun reprezintă una dintre cele mai răspândite valori. O societate dreaptă este mai aproape de normalitate decât una bazată pe egoism.
12. Normală este acea ordine mondială, în care este recunsocut echilibrul de forțe, dreptul unor societăți și culturi diferite de a avea propria cale. Anume asta este normalitatea. Iar această normalitate, chiar și în cea mai generală și aproximativă formă, contrastează în mod izbitor cu tot ce ne înconjoară. Actuala stare de lucruri nu este una normală, este o patologie. E destul să distrugem hipnoza oligarhiei globale și toate lucrurile se vor limpezi. Într-o societate normală nu putem să ne lipsim cu desăvârșire de putere. Într-o formă sau alta, ea a fost, este și va exista întotdeauna. Ea este prezentă în acea lume globală care există la ora acutală. Această putere îi aparține oligarhiei globale, care doar o drapează cu aparențele ”democraței”, ”participării”, ”înmulțirea centrelor de luare a deciziilor”. 
13. Oligarhia globală reprezintă puterea în toate sensurile, doar că ea este nu una directă, ci indirectă, acționând nu prin constrângere frontală, ci printr-un control mai fin. Ea este mai puțin brutală decât alte forme ale puterii, dar mai perfidă, mai mincinoasă și mai ticăloasă, rămânând nu mai puțin crudă și totalitară. Uneori ea se prezintă sub forma unui paradoxal anarhism totalitar, oferindu-le maselor deplina libertate, dar cu păstrarea controlului asupra conținutului și paramentrilor acestei libertăți. Se poate face orice, dar exclusiv în conformitate cu regulile stabilite. Aceste reguli sunt dictate de către oligarhia globală. Într-o societate normală puterea trebuie să aparțină nu unei elite politico-finanicare anonime, care împinge omenirea spre peire, dar celor mai buni – celor mai puternici, mai deștepți, mai înzestrați spiritual și mai drepți, eroilor și înțelepților, iar nu rețelei de globaliști corupți, mincinoși și uzurpatori. Puterea întotdeauna presupune proiectarea unei multitudini de voințe asupra unei singure instanțe.
14. Constituirea acestei instanțe trebuie să se desfășoare în conformitate cu tradițiile istorice, sociale, culturale, iar uneori și religioase ale fiecărei societăți. Nu există nicio formulă generală de constituire a unei puteri optime. Democrația poate funcționa într-o societate, dar suferă eșec în altele. Monarhia poate fi armonioasă, însă poate degrada și într-o tiranie. Conduerea colectivă poate avea atât rezultate pozitive, cât și negative. Nu există nici un fel de rețete universale, potrivite pentru toată lumea. Însă orice putere (și chiar absența acesteia) este mai bună decât cea care există astăzi și care a instaurat un control total asupra întregii omeniri.
15. Norma decurge dintr-o istorie concretă a unei anume societăți umane. Ea nici nu poate fi altfel. Popoarele și societățile capătă norme, modele, idealuri, legi în urma unor lungi suferințe, tatonări, greșeli, evaluări, experiențe ; ele șlefuiesc aceste norme timp de secole. Tocmai de aceea fiecare societate are dreptul său inalienabil la propria normă. Și la propriile sale valori. Și nimeni altcineva nu este în drept să condamne această normă în baza experienței istorice a propriei societăți. Dacă anumite popoare și state nu se dezvoltă după calapoadele vecinilor, înseamnă că ele nu pur și simplu nu pot, ci nu doresc să facă asta, apreciind timpul istoric și scara succeselor și a eșecurilor în conformitate cu alte criterii. Acest adevăr trebuie recunsocut odată și pentru totdeauna.
16. Trebuie să se renunțe definitiv la orice prejudecăți coloniale și rasiste : dacă o anume societate nu seamănă cu a noastră, asta nu înseamnă câtuși de puțin că ea ar fi mai rea, mai înapoiată sau primitivă; ea pur și simplu este alta, iar această alteritate reprezintă însăși esetnța ei, pe care avem datoria să o recunoaștem. Doar o astfel de abordare este normală. Globalismul, occidentocentrismul și universalismul reprezintă o gravă patologie, care trebuie eradicată. Patologia respectivă este cu atât mai periculoasă și chiar criminală, cu cât aceste norme universale sunt stabilite de către o elită globalistă nelegitimă, autoproclamată, care a uzurpat puterea planetară. Câte societați – atâtea norme, anume în asta constă norma generală, adică absența oricărei norme comune pentru toți, libertatea și dreptul la alegere.

Partea a III-a. Imperativul revoluției

1. În fața actualei stări de lucruri, conștientizate ca un rău intolerabil, ca o patologie și o situație ce conduce spre catastrofă și spre pieirea umanității, este necesar să fie avansat un ideal, o normă, un proiect de alternativă, care să cuprindă ceea ce astăzi nu există, dar care trebuie să existe. Însă oligarhia globală nu va ceda sub nici o formă puterea din proprie inițiativă. Ar fi naiv să ne imaginăm că lucrurile stau altfel. Prin urmare, sarcina constă în a-i smulge din mâini puterea, a i-o rupe cu forța. Această sarcină poate fi realizată doar cu o singură condiție: dacă toate forțele care sunt nemulțumite de actuala stare de lucruri vor acționa de comun acord. Acest principiu al acțiunii în comun constituie un fenomen unic anume pentru istoria contemporană, care a devenit una globală. Oligarhia globală își instaurează dominația la nivel planetar. Caracterul ei global nu reprezintă o calitate secundară a acesteia, ci reflectă însăși esența ei. Această oligarhie globală atacă toate popoarele, națiunile, statele, culturile, religiile, societățile, nu doar un anume tip, nu anumite regimuri, nu numai anumite ținte de atac luate aparte. Această elită întreprinde o ofensivă frontală și totală, rânvnind să transforme întregul spațiu planetar în zona propriului control. Dar în acest spațiu sunt situate societăți diferite, culturi diferite, popoare diferite, religii diferite. Acestea încă nu și-au pierdut definitiv specificul. Globalizarea le aduce moarte tuturor acestora, iar ei încă mai sunt în stare să realizeze asta sau să simtă la nivel intuitiv. Însă pentru a reuși să facă o opoziție eficientă oligarhiei globale, este evident că nici o țară luată aparte nu dispune de forțe. Chiar dacă s-ar uni forțele unei sau altei culturi sau al unei comunități regionale ce depășește granițele unei țări, oricum forțele ar fi inegale. Și doar dacă întreaga omenire va conștientiza necesitatea unei opoziții radicale globalismului, vom căpăta șansa să transformăm lupta noastră în una eficientă și aducătoare de rezultate. O acțiune comună nu reclamă de la noi să luptăm pentru aceleași idealuri sau să fim solidari cu acele norme care trebuie să vină în schimbul actualei catastrofe și patologii. Aceste idealuri pot fi diferite și chiar până la un anume punct conflictuale, însă trebuie să conștientizăm cu toții că dacă nu vom reuși să stârpim oligarhia globală, atunci toate aceste proiecte (oricare ar fi ele) vor rămâne nerealizate și vor pieri definitiv. Și dacă vom reuși să manifestăm destulă minte, voință, luciditate și curaj pentru a acționa de comun acord împotriva oligarhiei globale în cadrul Alianței Revoluționare Globale, atunci vom avea o șansă și o posibilitate deschisă nu doar să purtăm o luptă de la egal la egal, ci chiar și să învingem. Diferențele dintre societățile noastre și normele lor vor avea valoare doar după ce vom doborî oligarhia globală. Iar până atunci contradicțiile pe marginea proiectelor vor fi doar în avantajul oligarhiei globale, care acționează în conformitate cu eternul principiu imperial ”desparte și stăpânește”. În cadrul revoluției globale există doar două aspecte: unitatea a ceea ce urmează a fi nimicit și diversitatea a cee ace urmează a fi afirmat.
2. Revoluția secolului XXI nu poate fi o simplă reeditare a revoluțiilor din secolele XIX și XX. Revoluțiile anterioare uneori apreciau corect neajunsurile acelor regimuri, împotriva cărora erau îndreptate. Însă panorama istorică nu permitea conștientizarea celor mai universale și adânci rădăcini ale răului. Pe lângă loviturile aplicate unor trăsături de-a dreptul patologice ale orânduirii social-politice și asupra puterii nedrepte, înstrăinate și uzurpate, interveneau și anumite elemente secundare, care nu meritau o respingere atât de dură. Revoluțiile precedente deseori aruncau și copilul odată cu apa din covată, iar lovind răul, aduceau atingere și unor aspect care, dimpotrivă, meritau să fie păstrate și restabilite. În fazele anterioare răul pur rămânea camuflat, iar uneori chiar aceste revoluții purtau în sine ceva din acel duh, acele repere și acele tendințe, care au și condus la ora actuală spre despotismul financiar și mediatic al oligarhiei globale. În plus, revoluțiile de altă data se desfășurau în condiții locale, și chiar acolo unde pretindeau la un caracter global, nu dispuneau de această anvergură. Doar la ora actuală s-au copt condițiile necesare pentru ca această revoluție să devină una cu adevărat globală. Asta deoarece sistemul, împotriva căruia este îndreptată, a devenit cu adevărat unul global (nu doar la nivel de proiect). O altă trăsătură a revoluțiilor precedente consta în faptul că acestea propuneau niște modele social-economice de alternativă, care de cele mai multe ori pretindeau la universalitate. Dacă vom repeta această cale astăzi, atunci îi vom respinge în mod inevitabil pe cei, care concep ideea de normă altfel (prin prisma propriei societăți, a propriei istorii, a propriei culturi) și care își doresc un alt viitor decât și-l doresc alți revoluționari, angajați în lupta împotriva oligarhiei globale. Iată de ce revoluția secolului XXI trebuie să fie una cu adevărat planetară și pluralistă ca scopuri finale. Toate popoarele lumii trebuie să se ridice contra ordinii mondiale existente în mod solidar, de comun acord, dar în numele unor idealuri diferite și pentru afirmarea în practică a unor norme diferite. Ca să avem un viitor, trebuie să-l concepem ca pe un buchet complex de posibilități, care sunt împiedicate să se realizeze de către actualul sistem mondial și oligarhia globală. Dacă nu vom distruge acest sistem cu eforturi comune, în numele unor scopuri și orizonturi diferite, nu vom obține nici un buchet, nici măcar un singur viitor sau câteva forme ale acestuia. Să lăsăm ca fiecare societate să lupte pentru propriul proiect al viitorului. Revoluția secolului XXI va fi una de succes doar atunci când în cadrul ei vor lupta contra dușmanului comun toate popoarele de dragul unor scopuri diferite.
3. Acele spectacole, pe care le urmărim în cadrul așa-numitelor ”revoluții color”, nu conțin nimic cu adevărat revoluționar. Ele sunt organizate de către oligarhia globală, sunt pregătite și susținute de către rețelele acesteia. ”Revoluțiile color” sunt îndreptate practic întotdeauna împotriva acelor societăți și regimuri politice, care se opun în mod activ sau pasiv oligarhiei globale, îi contestă interesele, tind să păstreze un anume grad de independență în raport cu aceasta în domeniul politic, în strategie, în chestiunile regionale sau în economie. Iată de ce ”revoluțiile color” au loc selectiv și se sprijină pe rețeaua mass-media globalistă. Este vorba despre niște parodii la revoluții, ele servind exclusiv unor scopuri contrarevoluționare.
4. Noua revoluție trebuie să fie orietată spre doborârea radicală a oligarhiei globale, spre nimicirea elitei mondiale, spre distrugerea înregii ordini legate de ea sau, mai exact, a acestei dezordini dirijate. Nimicind nervul răului, noi vom elibera istoria popoarelor și a societăților de vampirul parazitar al oligarhiei planetare. Doar o astfel de soluție poate deschide o perspectivă pentru edificarea unui viitor de alternativă. Revoluția trebuie să fie una prin definiție globală. Oligarhia globală este îmrăștiată pe întregul teritoriu al planetei. Ea există nu atât sub forma unei structuri ierarhizate având un centru, un nucleu bine definit, cât sub forma unui câmp de rețea difuz, răspândit în toată lumea. Centrul de luare a deciziilor nu se află neapărat acolo unde sunt concentrate centrele vizibile ale conducerii politice și strategice ale Occidentului, adică în SUA și în alte centre ale lumii occidentale. Specificul elitei globale constă în faptul că localizarea ei este una în continuă mișcare și curgere, iar centrul de luare a deciziilor este unul dinamic și dispersat. Tocmai de aceea este extrem de dificil de a aplica o lovitură contra nucleului oligarhiei globale doar prin concentrarea asupra localizării ei teritoriale. Pentru a învinge acest rău de rețea, este necesar să fie smulsă din rădăcină prezența lui sincronică în diferite puncte ale pământului. În plus, este necesar să penetrăm în interiorul acestei rețele, pentru a semăna panică, a crea disfuncții, a introduce viruși și a provoca procese distructive. Distrugerea totală a oligarhiei globale reclamă din partea forțelor revoluționare însușirea tehnicilor de rețea și a protocoalelor de comunicații în cadrul rețelei globaliștilor. Omenirea trebuie să dea o luptă împotriva globalismului pe propriul ei teritoriu, iar astăzi întregul teritoriu al globului a devenit o zonă aflată într-un fel sau altul sub controlul dușmanului. Iată de ce lupta pentru nimicirea elitei globale trebuie să fie nu doar una comună, ci și sincronizată în cele mai diverse puncte ale planetei, rămânând una asimetrică. În plus, revoluția presupune în cazul dat o strategie de desfășurare a unui război de gherilă pe teritoriul ocupat de inamic. În particular, asta înseamnă că lupta trebuie să se desfășoare și în spațiul virtual. Revoluția cibernetică și practica luptei radicale în spațiul virtual trebuie să fie o parte componentă a revoluției secolului XXI.
5. Dintre toate ideologiile epocii moderne, la ora actuală s-a păstrat doar una, cea întruchipată de liberalism sau de liberal-capitalism. Anume în aceasta este concentrată în momentul de față matricea ideologică și de viziune a oligarhiei globale. Această oligarhie globală este una declarat sau camuflat liberală. Liberalismul îndeplinește o funcție dublă : pe de o parte, el servește drept hartă filosofică pentru consolidarea, păstrarea și extinderea puterii oligarhiei globale, adică se prezintă în calitate de ghid pentru politica ei globală, iar pe de altă parte el permite să fie racolați la scară largă în orice punct al planetei voluntari și colaboraționiști ai acestei elite, camarila ei; acceptând liberalismul, cele mai diverse persoane – conducători politici, funcționari, industriași, traderi, intelectuali, comunitatea științifică, tineretul din orice țară formează în mod automat acel mediu, din care este recrutat personalul de deservire al globalismului, prin intermediul căruia sunt create rețele, este colectată informația, sunt formate centre de exercitare a influenței, este făcut lobby pentru tranzacții și decizii în favoarea corporațiilor transnaționale, sunt promovate alte opearțiuni strategice în scopul instaurării dominației globale a oligarhiei mondiale.
6. Principala țintă de atac a revoluției trebuie să o constituie anume liberalii în toate manifestările lor: în calitate de exponenți ai unor orientări ideologice, politice, economice, filosofice, culturale, strategice, tehnologice. Liberalii reprezintă acea pojghiță sub care se ascunde oligarhia globală. Orice lovitură aplicată liberalismului și liberalilor are toate șansele să afecteze părțile sensibile ale oligarhiei globale, organele ei vitale. Lupta totală cu liberalismul și liberalii constituie vectorul strategic primordial al revoluției globale. Revoluția trebuie să poarte un caracter radical antiliberal, deoarece anume în liberalism este concentrat nucleul răului. Orcie alte viziuni politice pot fi tratate în calitate de posibilă alternativă, aici nefiind nici un fel de limitări. Singura excepție este liberalismul, care trebuie să fie nimicit, strivit, doborât, eliminat.

Partea a IV-a. Căderea Occidentului : SUA ca țară a răului absolut

1. Originile actualei stări de lucruri se află în adâncurile istoriei Occidentului și ale proceselor politico-sociale, ce s-au desfășurat în această parte a lumii. Istoria Europei Occidentale a condus societățile spre situația când treptat individualismul, raționalismul, materialismul, mecanicismul au început să predomine, după care în baza acestora s-a constituit capitalismul și a triumfat burghezia. Ideologia liberalismului a devenit expresia-limită a orânduirii burgheze. Anume această ideologie, filosofie, linie politică și economică au condus la actuala stare de lucruri. În epoca modernă Europa a devenit leagănul civilizației liberale materialiste, pe care aceasta o impunea celorlalte popoare ale lumii prin intermediul politicii sale coloniale imperialiste. Aici erau aplicate cele mai monstruoase forme de constrângere: astfel, în secolul XVI europenii au reînființat sclavia, care își încetase existența acum o mie de ani sub influența eticii creștine. Europenii au apelat la această practică abominabilă tocmai în momentul când în Occident au început să se constituie teoriile umanismului, ale libertății de gândire și ale democrației. Astfel, sclavia a devenit o inovație a capitalismul și a ordinii burgheze. Orânduirea burgheză a fost instaurată în coloniile europene; în unele dintre acestea ea a căpătat o expresie deosebit de puternică, principiile burghezo-democratice fiind împinse până la finalul lor logic. Drept cunună a acestei civilizații burgheze occidentale au devenit Statele Unite ale Americii, un stat colonial, bazat pe robie, individualism, egoism, dominația banilor și a valorilor materiale. Treptat această fostă colonie europeană devenea un centru de putere independent, iar către mijlocul secolului XX s-a transformat într-un centru al civilizației occidentale, devenind polul sistemului mondial capitalist. După căderea URSS, SUA s-au pomenit fără blocul socialist care îl contrabalansa, devenind centrul sistemului burghez global. Anume elita americană a concrescut cel mai puternic cu oligarhia globală, practic identificându-se cu aceasta. Și cu toate că oligarhia globală este ceva mai largă decât clasa politică americană (ea incluzând și oligarhia europeană, și parțial elita burgheză occidentalizată din alte părți ale lumii), anume SUA au devenit vehiculul actualei orânduiri globale. Puterea militară americană constituie principalul factor strategic în politica mondială; sistemul economic american reprezintă un model pentru celelalte țări ale lumii; sistemul mass-media american coincide de fapt cu rețeaua globală; clișeele culturale americane sunt imitate în întreaga lume; tehnologiile americane depășesc toate celelalte elaborări tehnologice. În această situație populației SUA îi revine rolul unor ostatici pasivi, controlul asupra acesteia fiind exercitat de către elita oligarhică, care utilizează instrumentarul națiunii americane pentru realizarea unor scopuri globale. SUA reprezintă un golem gigantic, condus de către oligarhie. În SUA s-a întruchipat spiritul acelei ordini a lucrurilor, care poartă în sine catastrofa iminentă, fiind expresia răului, nedreptății, exploatării despotice, alienării și imperialismului colonial.
2. SUA și politica acestei țări în lume reprezintă răul principal și factorul de bază, care apără și consolidează actuala stare de lucruri. Toate tendințele dezastruoase ale zile de azi pornesc anume de acolo.
3. Economia americană se bazează pe dominația sectorului financiar, care a eliminat cu desăvârșire importanța producției, a capitalismului industrial clasic, iar în agricultură lucrurile stau și mai prost. Majoritatea absolută a cetățenilor americani sunt angajați în sectorul terțiar al serviciilor, adică practic nu produc nimic. Parazitismul financiar al SUA se extinde asupra întregii planete, deoarece dolarul este tipărit fără niciun fel de limitări de către Sistemul Federal de Rezerve, acesta constituind rezerva valutară mondială. Economia lumii este una americanocentrică și lucrează în interesul SUA, indiferent de faptul dacă economia respectivă este una eficientă sau nu.
4. SUA consumă cea mai mare parte a resurselor planetare pe cap de locuitor, poluând atmosfera cu deșeuri toxice și cu miliarde de tone de gunoi. SUA storc resursele restului lumii și stabilesc (prin intermediul controlului strategic, diplomatic și economic asupra furnizorilor) prețurile la acestea, convenabile doar lor. Un astfel de model de hegemonie globală a SUA creează în economia mondială disproporția de bază, nedreptatea și exploatarea, care împing lumea spre un iminent faliment al resurselor. Distrugând resursele, SUA se ghidează exclusiv de propriile interese naționale, ceea ce creează premisele viitoarelor catastrofe.
5. În comparație cu alte societăți occidentale, SUA au avansat cel mai mult în direcția atomizării, individualizării și ruperii legăturilor sociale. Fiind edificată de către imigranții din diverse țări, societatea americană a inițiat constituirea identității individuale. Fiind rupt de o comunitate anume, de temelia sa, acest model de origine vest-europeană și-a îngăduit să se realizeze pe teritoriul SUA în condiții de laborator. Societatea americană nu pur și simplu s-a dezintegrat treptat în indivizi aparte, ci chiar a fost fondată de la început de către aceștia. Tocmai de aceea anume aici individualismul și-a atins limitele sale, iar principiul societal a avut o răspândire minimă în raport cu toate celelalte țări occidentale.
6. Anume în SUA procesul individualizării și-a atins limitele sale, ajungând chiar dincolo de acestea și inițiind experimente de creare a unor ființe post-umane. Realizările savanților americani în domeniul clonării, al ingineriei genetice și al experimentelor de creare a unor hibrizi ne fac să credem că anume acolo la un moment dat vom deveni martorii apariției unor ființe post-umane.
7. Societatea americană s-a constituit de la bun început în baza amestecului de culturi, popoare și etnii, pe principiul ”cazanului de topire”. Lipsa unor relații etnice organice a constituit specificul acesteia. Răspândindu-și influența asupra restului lumii, SUA promovează acest principiu cosmopolit, transformând-l într-o normă universală. În plus, anume SUA este forța principală care lipsește rând pe rând țările de suveranitatea națională, invadând teritorii străine ori de câte ori o cer interesele lor strategice. Anume așa s-a întâmplat în cazul intervenției forțelor armate ale SUA și altor țări NATO, care urmează politica americană, în Serbia, Afganistan, Irak, Libia etc. Anume SUA joacă rolul principal în promovarea cosmopolitismului și desuveranizării națiunilor și statelor.
8. Mass-media globală, pe conștiința căreia este crearea unei imagini absolut false a lumii virtuale, este concepută în interesul oligarhiei globale, fiind cu precădere americană și reprezentând niște extensiuni ale presei americane. Acționând în interesul elitei mondiale, ea își bazează sistemele pe rețeaua de informații americană. În însăși societatea americană masele sunt de o ignoranță și o lipsă de cultură ieșite din comun, care se combină cu naivitatea și credulitatea față de niște reprezentări totalmente false, răspândite de către industria divertismentului, media și pe alte căi. Acest stereotip al ignoranței, al unei reprezentări caricaturale aspra lumii, societății, istoriei etc., în combinație cu anumite abilități și competențe tehnologice, este răspândit de către SUA în societățile, care se pomenesc în sfera lor de influență. Anume sistemul de cunoaștere american, orientat exclusiv spre interese pragmatice și materiale, bazat pe exploatarea intelectualilor proveniți practic integral din imigranți, reprezinită culmea deformării domeniului cunoașterii în interesul propagandei, stoarcerii unor profituri materiale și folosului utilitarist.
9. Americanii au o înțelegere specifică a ideii de progres, cred în creșterea nelimitată a propriului sistem economic, privesc cu încredere în viitor, care în accepția lor trebuie să fie unul ”american”. Răspândirea ”modului de viață american” asupra întregii omeniri este văzută la modul sincer de către majoritatea lor ca fiind o adevărată binefacere, aceștia rămânând surprinși atunci când întâmpină o reacție de respingere (în special atunci când răspândirea acestui mod de viață este însoțită de invazii militare și de nimicirea în masă a populației locale, de extirparea sălbatică a tradițiilor populare și religioase, precum și de alte splendori ale ocupație directe). Ceea ce americanii numesc ”progres”, ”democratizare”, ”dezvoltare”, ”civilizație” în realitate reprezintă degradare, colonizare, degenerare și o formă paradoxală a dictaturii liberale.
10. N-ar fi o exagerare să afirmăm că SUA ca citadelă a liberalismului agresiv reprezintă încarnarea întregului rău, din cauza căruia suferă omenirea la ora actuală; este vorba despre un mecanism puternic, care împinge umanitatea spre catastrofa finală. Este imperiul răului absolut. Iar în calitate de ostatici și victime ale acestei orientări se pomenesc nu doar toate celelate popoare, ci și americanii simpli, care nu se deosebesc cu nimic de popoarele cucerite, prădate, lipsite de toate bunurile și mânate spre sacrificare.
11. Este elocvent faptul că simbolurile de stat ale SUA conțin o mulțime de detalii sinistre. Statuia libertății reproduce zeița greacă a infernului Hecate, iar făclia acesteia, care este aprinsă pe timp de noapte, face aluzia la faptul că este vorba de țara nopții. Semnul dolarului copiază coloanele lui Hercule, care, în accepția grecilor, marcau limita zonei populate a Mării Mediterane, dincolo de care începea lumea iadului oceanic – zona titanilor, a demonilor și a Atlantidei scufundate din cauza propriei trufii, materialism și corupții; dar în locul inscripției Nec plus ultra (Până aici! Dincolo nu se poate.), care era încrustată pe egida din jurul coloanei, americanii au scris Plus ultra (Mai departe se poate.), spărgând astfel interdicția simbolică și justificând edificarea propriei civilizații infernale. Piramida masonică pe stema SUA este lipsită de vârf, ceea ce înseamnă o societate fără o verticală ierarhică, decupată de la sursa ei divină. Nu mai puțin sinistre sunt și alte simboluri. Acestea sunt doar niște detalii și am putea avea atitudini diferite față de ele, dar știind ce rol enorm joacă simbolurile în cultura umană, nu este cazul să trecem cu vederea niște simboluri atât de expresive.
12. SUA atrag toate celelalte societăți într-un suicid. Și se sinucid ele însele. Iar proporțiile acestor procese catastrofale sunt atât de uriașe, încât ar fi naiv să se spere că în această situație cineva ar reuși să se descurce de unul singur în fața forței distructive a idolului aflat în cădere. Chestiunea constă nu doar în faptul de ”a-l împinge pe cel care cade”, ci a-l împinge într-un asemenea loc, ce ar fi inofensiv pentru noi. Așa încât acesta să nu ne strivească. Turnului Babel american îi este sortit să cadă, dar este foarte posibil ca sub dărâmăturile lui să fie îngropate toate celelalte țări. SUA au devenit demult un fenomen global, iar nu o țară aparte. Tocmai de aceea lupta cu SUA nu poate purta caracterul acelor războaie istorice, care erau purtate de unele țări împotriva altora (sau de către coaliții de state). America reprezintă un fenomen planetar, de aceea lupta împotriva ei va fi eficientă doar dacă va fi purtată concomitent pe întregul teritoriul al planetei, inclusiv pe teritoriul SUA, unde există ca și pretutindeni forțe revoluționare nonconformiste, care sunt într-un dezacord categoric cu acea orientare, pe care au luat-o SUA, lumea capitalistă și Occidentul global.
13. Aceste forțe revoluționare din interiorul SUA pot reprezenta cele mai diverse grupuri: cei de stânga și cei dreapta, oameni de cele mai diferite orientări religioase, confesionale sau etnice. Aceștia trebuie tratați ca un segment prețios al frontului revoluționar planetar. Într-o anume măsură, ne aflăm cu toții în interiorul imperiului american, direct sau indirect, și nu este deloc cert faptul că a lupta împotriva lu este mai sigur aflându-te la periferia lui, în țările care încă n-au fost puse la modul formal sub controlul SUA. Cohorta oligarhiei globale, care reprezintă concomitent, practic întotdeauna, și agenții de influență americani, liberalii declarați sau mascați, urmărește cu vigilență în toate zonele lumii orice manifestare de nonconformism. Iar pe măsură ce se extind mijloacele de supraveghere și se lărgesc posibilitățile de păstrare, prelucrare și transmitere a informației, urmărirea totală în orice colț al lumii a oricărui element dubios este deja o problemă lesne de rezolvat, iar mâine va deveni un fenomen de rutină. Este important să înțelegem: ne aflăm în interiorul Americii globale, și în acest sens cei care se pronunță din exterior împotriva SUA și a hegemoniei americane, precum și împotriva elitei oligarhice, nu se deosebesc prea mult de cei, care militează contra aceluiași dușman din interior. Ne aflăm cu toții în aceeași situație.
14. Faptul că SUA și nucleul răului mondial reprezintă aceeași entitate, polul tuturor proceselor catastrofale, care împinge inexorabil omenirea și sistemul global spre moarte, constituie temeiul pentru ca toate forțele care se opun stării de lucruri existente să se angajeze într-un front antiamerican planetar unic. Este necesar să fie creată o mișcare, o rețea, o structură, ce ar cuprinde întreaga lume și i-ar reuni pe toți cei care râvnesc sfârșitul SUA și sunt gata să apropie acest sfârșit. Este vorba nu despre o țară, ci despre un principiu. Nu despre un stat, ci despre o structură a unei rețele globale de aservire, subordonare, minciună și parazitare. Nu despre masele populare, ci despre elitele oligarhice globale care le dirijează. Astăzi SUA sunt responsabile de toate. Tocmai de aceea trebuie să fie nimicite ca fenomen istoric, politic, social și militar-strategic. Dar cum ar putea fi atinsă această țintă în condițiile când în sfera militară, în domeniul finanțelor, în tehnologii, în economie, în expansiunea culturală agresivă SUA sunt liderul incontestabil, în timp ce alte țări, chiar dacă au o atitudine critică față de SUA, nu doar le cedează la toți parametrii, ci și se tem să-și imagineze, chiar și la nivel pur teoretic, o confruntare directă cu acest monstru planetar aflat în agonie, care încă își mai păstrează puterea sa distructivă? În mod evident, printr-o ciocnire frontală această problemă nu poate fi rezolvată. Lupta cu SUA trebuie să fie purtată la un alt nivel, potrivit unor reguli noi și prin utilizarea unor strategii, tehnologii și metode noi.

Partea a V-a. Practica războiului

1. Oligarhia globală utilizează anumite conflicte în propriul beneficiu, desparte și își montează dușmanii unii împotriva altora. Ea poartă războaie de agresiune, le provoacă și va acționa la fel în continuare. Chestiunea nu se pune astfel: a lupta sau a nu lupta; ne vor constrânge să luptăm în orice caz; astăzi mult mai important este faptul cum să luptăm și cu cine să luptăm. Războiul reprezintă o parte integrantă a istoriei umanității. Toate încercările de a le evita au condus de fapt spre alte războaie, de fiecare dată și mai devastatoare decât cele precedente. De aceea spiritul realist ne determină să abordăm războiul în mod calm și detașat. Omenirea s-a războit, se războiește și se va război până la sfârșitul ei. Majoritatea prorocirilor religioase despre viitor îl descriu în termenii unei ”bătălii finale”. De aceea războiul trebuie înțeles ca un mediu sociocultural al existenței umane. El este inevitabil și acest adevăr trebuie acceptat ca o axiomă. Războiul va continua să sfâșie umanitatea, însă de fiece dată trebuie să învățăm a face o analiză corectă a forțelor angajate în război. În condițiile actuale o atare analiză cunoaște o modificare calitativă. În trecut războaiele erau purtate fie între etnii, fie între confesiuni, fie între imperii, fie între state, iar în secolul XX – între taberele ideologice. La ora actuală a survenit o nouă epocă a războaielor, unde în calitate de protagonist apare invariabil oligarhia globală, care își realizează planurile fie prin utilizarea directă a forțelor armate americane și a contingentului NATO, fie provoacă conflicte locale astfel încât scenariile respective să corespundă indirect intereselor acestei elite. În anumite cazuri conflictele, războaiele și dezordinile sunt provocate cu angajarea mai multor grupuri aflate în confruntare, niciuna dintre acestea nereprezentând interesele oligarhiei globale; în astfel de cazuri este vorba despre un haos dirijat, despre niște manipulări, elaborate de către strategii americani începând cu anii 80. În alte cazuri oligarhia globală se află în spatele ambelor părți beligerante, manipulându-le în propriile interese. Tocmai de aceea la ora actuală o analiză corectă a războiului se reduce la definirea algoritmului de comportament și de identificare a scopurilor tactice și strategice ale oligarhiei globale și a puterii americane în fiecare caz aparte. O atare analiză necesită o metodă nouă, bazată pe o conștiință revoluționară și globală. Participând la un război sau urmărindu-l de la o parte, trebuie să ne străduim de fiece dată să-i pătrundem structura ascunsă și adevărata natură, legată de programul guvernului mondial și al elitei planetare în acest conflict. Anume această instanță este cea care provoacă practic toate războaiele de azi, prin intermediul cărora elita globală își păstrează și își întărește dominația, încercând să-și amâne sfârșitul.
2. În condițiile războaielor de azi, frontul antiamerican trebuie să devină în primul rând un centru al unei analize corecte a forțelor aflate în conflict și a intereselor oligarhiei globale, ce se află în spatele acestora; în al doilea rând, este nevoie să fie însușite deprinderile de reorientare a acțiunilor militare contra adevăraților vinovați ai oricărui conflict – adică chiar împotriva oligarhiei globale, a mediului liberal, a rețelei agenților de influență ai SUA și a altor complici ai acestora. Astăzi nu mai există agresori și victime, interese naționale sau competiție în acumularea de forță, caracteristice războaielor din trecut. Războaiele secolului XXI au caracterul unor episoade ale unui război civil global, ale mișcării de gherilă și ale unor operațiuni represive din partea guvernului mondial. Prin însăși existența lui, frontul antiamerican trebuie să reprezinte un mecanism de reorientare a oricărui conflict militar care izbucnește spre ținta adevărată – spre SUA, globalism și structurile acestora.
3. Noile condiții reclamă atât perfecționarea deprinderilor de organizare a unor acțiuni militare clasice, cât și valorificarea unor noi teritorii ale războiului, inclusiv ale celor de rețea, cibernetice, a zonelor virtuale. Valorificarea acestor zone constituie o direcție prioritară a frontului antiamerican, deoarece sfera rețelei virtuale permite utilizarea eficientă a formelor asimetrice de desfășurare a operațiunilor militare. Dacă forța militară în sensul formelor tradiționale de armament arată prevalarea vădită a resurselor ierarhiei globale și a instrumentelor lor americane, conjugate cu cele ale NATO, asupra întregii forțe cumulate a potențialilor adversari (pe această dimensiune de ciocnire frontală practic nu există șanse de succes), atunci în sfera războaielor de rețea și a strategiilor cibernetice alți factori sunt determinanți. Aici un rol important îl joacă creativitatea, modurile de gândire netradiționale, inventivitatea, capacitatea de a acționa dincolo de standarde. La o anumită etapă în spațiul virtual forțele oligarhiei globale și ale contraelitei revoluționare ar putea să se egaleze: în cadrul unor domenii sau tehnologii noi, în special în fazele inițiale, abordarea creativă a unor inși talentați este perfect comparabilă cu construcțiile gigantice ale corporațiilor transnaționale ce dispun de bugete imense. Astfel, un website personal sau un blog făcut cu pricepere a unei singure persoane înzestrate poate să adune un public numeros și să aibă o influență comparabilă cu resursele informaționale ale guvernului unei sau altei țări sau ale unei structuri media globale, care dispune de o finanțare copioasă. Odată fiind însușite strategiile de rețea, poate fi desfășurat destul de eficient un război cibernetic împotriva oligarhiei globale, inclusiv prin utilizarea virusologiei, a trollingului revoluționar, a strategiilor flamering, flading, spaming, bot-urilor, a identităților virtuale și a sockpuppet-urilor. În acest sens frontul american al contraelitei globale are nevoie atât de instructori militari și de veterani ai unor conflicte fierbinți de factură clasică, cât și de echipe de hackeri, programatori, administratori de sisteme sau de activiști singulari ai rezistenței de rețea globale. De acum încolo câmpul de luptă se extinde asupra întregii realități, atât cea din zona off-line, cât și cea care ține de spațiul virtual. Trebuie să fim pregătiți a purta un război total și global, extinzând zona de acțiuni militare asupra tuturor segmentelor existente – de la comportamentul cotidian, stilul de viață, modă, muncă și timp liber până la ideologie, fluxuri informaționale, tehnologii, lumi de rețea și virtuale. Dușmanul trebuie atacat atât frontal, cât și indirect. În orice punct, unde se declanșează o rezistență față de globalism, expansiunea americană sau dominația oligarhiei globale, trebuie să fie concentrate toate forțele frontului planetar antiamerican, acordându-și sprijin combatanților sub formă de susținere informațională sau ajutor militar; e nevoie să fie organizate toate tipurile de acțiuni, îndreptate spre cauzarea unor prejudicii maxime oligarhiei globale – de ordin moral, fizic, informațional, de imagine, ideologic, material, economic etc.
4. Contraelita revoluționară globală trebuie să acționeze cu orice metode în funcție de situație. În condiții de război – cu mijloace militare, iar în cele pașnice – în funcție de circumstanțe. Trebuie să înțelegem în mod clar: avem de a face cu un sistem ilegal al terorii liberale, cu un sistem politic creat de o juntă cu apucături canibalice a unor maniaci internaționali, care au pus mâna în mod nelegitim pe pârghiile de conducere a lumii și împinge omenirea spre moarte. Dacă vom accepta regulile lor de joc, atunci ne sunt garantate sclavia, înjosirea, degradarea, dizolvarea și moartea rapidă. Starea de lucruri existentă nu este doar una provizorie, agravată de niște detalii neplăcute și niște costuri regretabile; este vorba despre un diagnostic fatal: continuarea tendințelor actuale este incompatibilă cu viața. Într-o astfel de situație pentru noi nu mai există legi, obstacole, principii morale și norme de conduită. Vom reveni la discuția despre toate acestea doar după nimicirea clicii netrebnice a oligarhilor globali și a mercenarilor internaționali ai acestora. De aceea în lupta cu sistemul toate metodele sunt acceptabile. Trebuie să conștientizăm în mod clar că puterea oligarhiei globale nu poate fi considerată drept una legală, structurile de putere care colaborează cu aceasta reprezintă niște colaboraționiști nelegitimi. Legală este doar lupta revoluționară globală pentru schimbarea radicală a întregii orientări a istoriei omenirii. Doar acest război este unul legitim, drept și moral. Doar regulile și scopurile lui sunt justificate și merită respect. Cel care nu participă în acest război de partea Revoluției, prin însăși această atitudine ajută oligarhia globală să-și păstreze și să-și întărească puterea. Drept lege a actualei societăți globale se prezintă nelegiuirea, toate proporțiile sunt răsturnate. Și dimpotrivă, singura legitimă la ora actuală este răscoala, rezistența, lupta împotriva stării de lucruri existente, care tinde să-și legalizeze despotismul în termeni reali. Atâta timp cât puterea se află în mâinile oligarhiei globale, noi nu trebuie să respectăm nici o lege, cu excepția legilor războiului și revoluției. Însăși oligarhia globală guvernează dincolo de orice principiu al legalității, provoacă conflicte și caută să le manipuleze. În aceste condiții avem de a face cu niște hoți și maniaci, nimicirea cărora este obligația oricărui om normal care nu și-a pierdut sentimentul demnității. Războiul este însăși patria noastră, este stihia noastră, este mediul nostru firesc, în care trebui să învățăm să existăm în mod eficient și victorios.

Partea a VI-a. Structura Alianței Revoluționare Globale

1. Drept subiect al noii revoluții mondiale trebuie să devină contraelita mondială. Această contraelită are menirea să creeze Alianța Revoluționară Globală (ARG) ca formă de cristalizare a activității revoluționare subversive, care să-și propună distrugerea actualului sistem global și doborârea puterii oligarhiei globale și a servanților acesteia. Această Alianța Revoluționară Globală trebuie să reprezinte o organizație de tip nou, adaptată la condițiile secolului XXI. Nici partidul, nici mișcarea, nici ordinul, nici loja, nici secta, nici comunitatea religioasă, nici etnosul, nici casta – ca forme colective ale epocilor anterioare – nu pot servi drept model pentru structura lui. Alianța Revoluționară Globală trebuie să fie o structură de rețea, care nu are nici un centru unic de comandă, nici un număr concret de membri, nici un grup de conducători, nici o reprezentanță permanentă, nici un algoritm de acțiune fixat cu rigurozitate. Activitatea Alianței Revoluționare Globale trebuie să fie una spontană, înscrisă în mod organic în însăși logica proceselor mondiale, să nu fie niciodată planificată în prealabil și să nu fie legată de un timp sau un loc anume. Doar o asemenea manieră de a acționa îi poate garanta Alianței eficiență și imunitate față de sistemul planetar despotic și a controlului său polițienesc. Activitatea Alianței trebuie să se bazeze pe înțelegerea setului de principii generale, scopurilor luptei, identității inamicului, pe conștientizarea actualei stări de lucruri ca fiind catastrofală, intolerabilă, care trebuie să fie distrusă totalmente, precum și pe înțelegerea cauzelor acestei situații, a etapelor devenirii ei și a proceselor care îi asigură existența. Membru al Alianței Revoluționare Globale este orice om care înțelege aceste realități, care nu acceptă actuala stare de lucruri și care e gata să acționeze în conformitate cu această înțelegere. Tocmai de aceea Alianța Revoluționara Globală trebuie să fie policentrică. Ea nu trebuie să aibă un centru unic de ordin teritorial, național, religios sau de alt gen. Această alianță trebuie să acționeze pretutindeni, indiferent de granițe, rase sau religii, în baza unor convingeri intime și a unor ferestre de oportunitate ce apar în mod spontan. Anume absența unei strategii comune constituie însăși axa strategiei revoluționare, iar lipsa unui singur centru de conducere ierarhizat și fixat într-un anume spațiu reprezintă modelul de bază al funcționării acestuia. Alianța Revoluționară Globală trebuie să fie pretutindeni și nicăieri, trebuie să-și organizeze acțiunile de gherilă în permanență și niciodată într-un moment prestabilit. Alianța Revoluționara Globală trebuie să apară acolo și atunci când oligarhia globală se așteaptă cel mai puțin. Prin această tactică Alianța Revoluționară Globală trebuie să se asemene cu un performance de avangardă, cu o practică Zen sau un joc captivant; un joc pe fundalul sfârșitului lumii. Regulile acestui joc se pot schimba cu ușurință pe măsura desfășurării lui; jucătorii își pot schimba fețele, identitățile, biografiile personale și caracteristicile individuale (inclusiv locul de aflare și actele de identitate). Alianța Revoluționară Globală trebuie să provoace disfuncții în sistem, un scurtcircuit în funcționarea ierarhiei globale și a sistemului creat de aceasta. Realizarea unei astfel de misiuni de o manieră strict planificată, pregătită și modelată este imposibilă; oligarhia globală va afla imediat despre asta și va lua măsuri preventive. De aceea trebuie să se acționeze ținându-se seama de o totală impredictibilitate, îmbinând acțiunile eroice individuale cu manifestările colective pe toate segmentele realității.
2. Alianța Revoluționară Globală trebuie să fie una din capul locului asimetrică: în cadrul ei pot fi prezente atât statele, cât și mișcările sociale, partidele, grupurile, inclusiv persoane aparte. Toate manifestările care se opun hotărât sau moderat, frontal sau tangențial oligarhiei globale trebuie privite ca fenomene ale Alianței Revoluționare Globale.

a. Dacă un anume stat al lumii, mare sau mic, se poziționează împotriva dominației mondiale a SUA, a țărilor NATO, a Occidentului global și a sistemului financiar mondial de factură liberală, un astfel de stat trebuie tratat ca un element al Alianței Revoluționare Globale și ajutat pe toate căile posibile, indiferent de faptul dacă împărtășim valorile acestui stat, dacă liderii acestuia sunt atractivi sau respingători, dacă sistemul existent în acesta este un echitabil sau corupt. Nimic nu trebuie să ne împiedice în a susține un astfel de stat, deoarece în cadrul sistemului mondial existent denigrarea și demonizarea unui astfel de stat ar putea fi o simplă propagandă neagră a elitelor globale, care își discreditează oponenții. Alianța Revoluționară Globală le interzice adepților și participanților săi orice critică împotriva unor regimuri antiamericane și a acelor țări, poziția cărora diferă de strategia elitei globale. Iar cel care se va lăsa înșelat de către sistemul mondial de dezinformare totală și va da crezare unor astfel de insinuări la adresa regimurilor antiamericane merită să fie dezaprobat. Nu putem exclude că în astfel de cazuri este vorba despre niște provocatori, care tind să provoace sciziune în rândurile contraelitei. Respectarea sau încălcarea acestei reguli poate constitui un temei suficient pentru determinarea faptului cât de adecvat este cel care pretinde la participarea în cadrul Alianței Revoluționare Globale.

b. Același principiu este valabil și atunci când sunt apreciate mișcările, partidele, organizațiile religioase și politice. Și nu contează deloc care sunt îndemnurile lor, sunt bune sau proaste scopurile acestora, ne plac sau liderii respectivi, ne sunt clare sau nu valorile, principiile, motivele și scopurile lor. Esențialul constă în altceva: dacă luptă cu SUA și cu oligarhia globală, dacă nimicesc sistemul existent sau, dimpotrivă, îl susțin, îl servesc și contribuie la funcționarea lui. În primul caz aceștia sunt tratați în mod automat ca parte a Alianței Revoluționare Globale; în cel de-al doilea caz respectivii se pomenesc în tabăra răului mondial și a sateliților oligarhiei globale; într-o astfel de situație aceștia nu trebuie să aștepte nici milă, nici iertare. În acest context e nevoie să subliniem în mod special criteriul predispoziției spre provocarea sciziunilor: acele mișcări, partide, comunități religioase și alte grupuri, care plasează confruntarea și concurența cu alte mișcări de același nivel mai presus decât imperativul confruntării cu oligarhia globală sunt niște complici indirecți ai acestei oligarhii sau niște instrumente inconștiente ale ei. Oligarhia globală instigă deliberat un grup de oameni împotriva altuia pentru a-i sustrage și pe unii, și pe alții de la lupta împotriva sa. De aceea trebuie considerate parte a Alianțe Revoluționare Globale doar acele entități (atât cele de proporții, cum sunt purtătorii unei sau altei confesiuni mondiale, cât și cele de dimensiuni mai mici, cum ar fi asociații de cetățeni reuniți pe aceeași platformă), care sunt perfect conștiente de faptul că în orice confruntare locală sau regională dușmanul principal rămâne de cele mai multe ori ascuns, acesta fiind întruchipat de oligarhia globală, iar pentru victoria asupra ei, la nevoie, te poți alia chiar și cu cel mai înverșunat dușman (la nivel local), dacă acesta este de asemenea îndreptat împotriva acestei oligarhii. Iar cei care contestă acest principiu, fac jocul oligarhiei globale. În astfel de situații nu trebuie să se manifeste credulitate față de spațiul mediatic, care discreditează diverse organizații politice, naționale și religioase, angajate în lupta cu oligarhia globală: toată informația despre ei va fi falsificat cu premeditare, iar încrederea față de aceasta trebuie tratată ca o eroare, dacă nu chiar o crimă. Cei care sunt denigrați de către rețele media globale cu siguranță reprezintă cele mai demne grupuri și mișcări politice, religioase, ideologice și sociale, care merită sprijinul Alianței Revoluționare Globale.

c. Același principiul trebuie aplicat și față de persoane aparte, care se situează pe poziția respingerii oligarhiei globale sau de critici ai acesteia. Ei sunt în mod automat membri ai Alianței Revoluționare Globale, indiferent de faptul dacă sunt conștienți de asta sau nu, își declară sau nu apartenența, și-o recunosc sau și-o neagă. Nu este cazul să cerem unor astfel de oameni o poziționare clară: din anumite motive tehnice și în anumite situații o astfel de poziționare le-ar putea fi dezavantajoasă (această regulă ne poate viza pe oricine dintre noi). Trebuie să apreciem doar acele prejudicii, pe care le aduc oamenii respectivi la modul practic oligarhiei mondiale și să pornim anume de la asta. Programul pozitiv pentru care militează aceștia nu are în genere nicio importanță. El ne poate fi apropiat, dar poate fi și cu desăvârșire străin. Astfel de oameni trebuie apreciați doar în funcție de măsura și eficiența rezistenților a activităților lor subversive și distructive în raport cu actuala stare de lucruri. Dacă această măsură este una considerabilă, ei merită o susținere totală și indiscutabilă. Și în acest caz ar fi greșit și inadmisibil să se ia în considerație informația care este produsă în raport cu ei de către media globală și sateliții locali ai acesteia. Dacă oligarhia globală introduce numele unei sau altei personalități în lista neagră, Alianța Revoluționară Globală este pur și simplu obligată să o susțină. De cele mai multe ori tot ce i se încriminează unei astfel de persoane va constitui un neadevăr de la un capăt la altul. Dar și asta nu are nicio importanță, deoarece chiar dacă toate insinuările globaliștilor ar reprezenta adevărul pur, asta n-ar schimba nimic: trăim în condițiile stării de război, prin urmare, erou este cel care e în stare să-i cauzeze inamicului un prejudiciu maxim, iar nu cel care posedă o morală exemplară sau alte calități valabile pentru aprecierea socială a omului pe timp de pace. Revoluționarul se ghidează de propria morală: ea constă în eficiența luptei lui împotriva dictaturii mondiale.

1. Oricare ar fi motivele ce determină anumite forțe să respingă actuala stare de lucruri și să sfideze oligarhia, globalizarea, liberalismul și SUA, acestea trebuie în orice caz atrase în alianță. Toate celelalte lucruri pot fi hotărâte după victoria asupra dușmanului și prăbușirea noului Babilon. Anume acest principiu primordial trebuie să stea la baza Alianței Revoluționare Globale. Oligarhia globală își menține dominația pe faptul că proiectele forțelor revoluționare de alternativă sunt diferite în funcție de zonă, societate, confesiune sau chiar de orientare intraconfesională, în funcție de specificul unui sau altui partid sau, în sfârșit, în funcție de specificul fiecărui lider. Aceste contradicții în stabilirea scopurilor slăbesc în mod substanțial tabăra adversarilor actualei stări de lucruri, ceea ce creează condiții prielnice pentru dominația elitei globale. Anume acest principiu constituie temelia strategică a puterii ei despotice. S-a constatat de nenumărate ori că până și cele mai modeste tentative de asociere a unor partide, mișcări, etnii, state și chiar persoane aparte pe o platformă antioligarhică provoacă în tabăra oligarhiei globale și a servanților acesteia o reacție isterică, represiuni neîntemeiate, măsuri preventive de eradicare și neadmitere chiar și într-o perspectivă îndepărtată a unor astfel de inițiative. Abordând subiectul creării Alianței Revoluționare Globale prin intermediul depășirii diversității scopurilor în baza existenței unui dușman comun – oligarhia globală, SUA, Occidentul planetar și capitalismul financiar – noi lovim în cel mai vulnerabil punct al sistemului existent, îi spargem codul, îi surpăm temelia strategiei sale imperiale, care constă în utilizarea unor contradicții interne ale diverselor forțe. Istoria secolului XX a arătat că orice asociere în baza unor scopuri comune, chiar dacă aceasta este una de anvergură (așa cum s-a întâmplat în cazul sistemului mondial comunist și a partidelor comuniste, care acționau în practic toate țările lumii) își are limitele sale și nu poate trece dincolo de anumite granițe. Anume asta a și determinat colapsul socialismului mondial. Reunindu-i pe toți cei care puteau fi adunați în jurul inițiative anticapitaliste în baza unor scopuri pozitive clar definite, prezentate în stil dogmatic și care, admiteau alte interpretări, comuniștii au epuizat toate resursele revoluționare ale marxismului, însă nu au reușit să acumuleze o masă critică, necesară pentru obținerea unei victorii asupra capitalismului. Dincolo de limitele mișcării marxiste s-au pomenit mișcări viguroase de factură conservatoare, religioasă și națională, care aveau o poziție la fel de ireconciliabilă față de capitalismul global, însă nu împărtășeau platforma utopiei comuniste. Profitând de această scindare, Occidentul a reușit să obțină victoria asupra taberei sovietice. Revoluționarii secolului XXI sunt pur și simplu datori să însușească această lecție la modul cel mai serios. Dacă vom continua să insistăm și astăzi asupra consensului în privința unității scopului, pe care îl formulăm în calitate de alternativă oligarhiei globale și dominației mondiale a SUA, suntem condamnați la un eșec inevitabil și îi oferim din proprie inițiativă inamicului nostru arma cu ajutorul căreia vom fi înfrânți.
2. Alianța Revoluționară Globală trebuie să se alimente mai întâi de toate din duhul libertății și independenței și doar după asta să se preocupe de identificarea mijloacelor materiale pentru realizarea unor operațiuni și proiecte. Nimic nu trebuie început prin preocuparea pentru aspectele materiale și pentru resurse. Totul trebuie să pornească de la voință. Anume în asta constă esența demnității umane. Anume aceasta este regula primordială a devenirii Alianței Revoluționare Globale. În miezul acesteia trebuie să stea spiritul. Există situații când omul nu poate face față circumstanțelor exterioare, forțelor naturii, atotputerniciei sorții. Uneori el se confruntă cu niște obstacole imposibil de depășit, care sunt mai puternice decât el. Însă esența omului constă anume în faptul că, chiar și atunci când este nevoit să cedeze în fața forței brute sau a presiunii circumstanțelor, omul este în stare să accepte sau să respingă ceea ce se întâmplă, să spună acestor circumstanțe fie “da”, fie „nu”. Și dacă el rostește un ”nu”, atunci în felul acesta el aruncă în aceste circumstanțe propria sentința hotărâtă, pregătind astfel platforma pentru depășirea ulterioară a acestora. Fiind în dezacord cu realitatea ce-l înconjoară, spiritul uman schimbă realitatea prin însuși dezacordul său; chiar dacă urmările atitudinii lui nu survin imediat și nu neapărat în cazul lui, acestea niciodată nu rămân lipsite de rost. Pentru că anume spiritul ghidează istoria, societatea, viața omului. Orice abundență materială, orice potențial lipsit de participarea spiritului, a voinței și consimțirii morale va rămâne inutil și neputincios. Cunoaștem exemple când civilizații întregi refuză să recunoască bunurile materiale drept valori autentice; dimpotrivă, ele ridică adevăratele valori la înălțimile sferei spirituale – în lumea contemplării, divinității, credinței, ascetismului. Și dimpotrivă, existența voinței unei alegeri morale poate transforma totala lipsă de resurse și mijloace în antipodul lor, ridicând în baza unui capital inițial minim imperii imense, care cuprindeau zone gigantice ale existenței materiale. Spiritul uman este capabil de orice. Tocmai de aceea Alianța Revoluționară Globală trebuie să fie gata să-și înceapă lupta împotriva oligarhiei globale din orice poziție – de la o persoană aparte, un grup mic de oameni, o mișcare, un partid și până la niște comunități religioase, societăți, țări și civilizații întregi. Te poți angaja în luptă chiar și fără a avea nimic, doar în temeiul atitudinii negative față de starea de lucruri existentă și a unei nemulțumiri totale față de ceea ce se întâmplă. Se poate miza pe niște structuri de orice dimensiune. Trebuie acumulate resurse pentru activitatea revoluționară globală, pentru desfășurarea războiului planetar total de oriunde, fără a ne îngriji în mod special de proveniența sau de soarta ulterioară a acestora. Aici totul poate fi util – resurse mai mari și mai mici, armele tradiționale și noile tehnologii, infrastructura unor state sau platformele internaționale, dar și creativitatea unor persoane aparte, care se angajează în mod eroic în bătălia împotriva fiarei oligarhice globale. Doar spiritul ghidează istoria umană. Anume în spirit, în îmbolnăvirea lui, în slăbirea lui, în decăderea lui, în întunecarea lui trebuie căutată originea actualei patologii, care poate fi tratată doar cu ajutorul spiritului.

Partea a VII-a. Imaginile viitorului: dialectica normei multiple

1. Viitorul va deveni posibil doar dacă vom reuși să distrugem lumea actuală și să transformăm norma în realitate. Fiecare segment al frontului antiamerican, fiecare verigă a Alianței Revoluționare Globale își are propria imagine asupra viitorului, propria normă. Trebuie să admitem că aceste norme pot fi diferite, incomparabile și chiar să se excludă reciproc. Însă această situație va conta doar dacă aceste norme și imagini ale viitorului vor fi înțelese ca ceva universal și obligatoriu pentru toată lumea, adică dreptul imperativ general-uman care exclude orice altă opțiune. Într-un asemenea caz mai devreme sau mai târziu scindarea în interiorul Alianței Revoluționare Globale va deveni inevitabilă, prin urmare, și activitatea ei la un moment dat va fi condamnată la un eșec. Este puțin probabil ca musulmanul, creștinul, ateistul, anarhistul, conservatorul, libertarianul, fundamentalistul, sectarul, progresistul, ecologistul sau tradiționalistul să coexiste unul lângă celălalt, dacă vor încerca să-și extindă propria viziune asupra viitorului celorlalți și chiar asupra întregii omeniri. De o astfel de situație s-ar folosi imediat oligarhia globală, care va provoca scindări între adversarii săi, va sparge solidaritatea lor și îi va nimici pe fiecare în parte. Deși o astfel de strategie este extrem de simplă și primitivă, ea a funcționat invariabil pe parcursul mileniilor, aducând rezultate pozitive celor, care au utilizat-o. Alianța Revoluționară Globală nu are niciun drept să accepte o astfel de mutare programată din start și previzibilă. Capacitatea de a însuși lecții din istorie și de a elabora strategii în baza unei gândiri raționale constituie o trăsătură indispensabilă a unui om înțelept. De aceea, pentru a avea succes în războiul său, Alianța Revoluționară Globală are datoria să ocolească această cursă. Având imagini diverse asupra viitorului, trebuie să învățăm a le aplica într-un context local, iar nu universal. Islamul – pentru musulmani, creștinismul – pentru creștini, socialismul – pentru socialiști, ecologia – pentru ecologiști, fundamentalismul – pentru fundamentaliști, naționalismul – pentru naționaliști, anarhia – pentru anarhiști etc. – iată care trebuie să fie maniera de proiectare a viitorului. Asta înseamnă că trebuie să recunoaștem pluralitatea viitorului, polivalența acestuia, precum și coexistența unor imagini diferite asupra viitorului în diverse teritorii limitrofe sau îndepărtate. Alianța Revoluționară Globală se pronunță împotriva unui viitor comun pentru toată lumea. Ea militează pentru un buchet al viitorului, pentru ca omenirea să se îmbogățească de multitudinea nuanțelor și culorilor, căilor și variațiunilor, orizonturilor și reperelor, să accepte faptul că în anumite zone se vor produce salturi, iar în altele se va reveni la origini. Dar pentru ca vreuna dintre variantele de alternativă ale viitorului să se înfăptuiască, este necesar ajutorul acelor forțe care în mod sigur au o perspectivă diferită asupra viitorului. Anume în asta constă principala descoperire a strategiei revoluționare din secolul XXI. Nimeni nu-și va căpăta propriul viitor, dacă nu va accepta idea că cineva anume va avea viitorul său, diferit de-al altora, va avea propria normă, propriul orizont. Viitorul va deveni unul cu adevărat liber doar atunci când toate popoarele și culturile, toate civilizațiile și mișcările politice, toate statele și persoanele aparte vor reuși să pună capăt hegemoniei americane, oligarhiei globale și sistemului financiar existent. O astfel de sarcină poate fi realizată doar prin unirea eforturilor tuturor celor nemulțumiți. Nimeni nu trebuie exclus din Alianța Revoluționară Globală. Toți cei, care sunt împotriva actualei stări de lucruri și care văd rădăcina răului în liberalism, globalism și americanism, trebuie tratați ca membri cu drepturi depline ai frontului nostru comun.
2. Viitorul trebuie să se întemeieze pe principiul solidarității, pe societăți văzute ca entități organice integre. Fiecare cultură va avea propriul răspuns pentru căutările sale spirituale și religioase. Aceste căutări pot avea cele mai diverse forme, însă toate au și ceva în comun. Nu există culturi, religii și state, care ar ridica la rang de valoare supremă materia, banii, confortul trupesc, eficiența mecanică și desfătarea vegetativă. Materia nu poate avea propria formă, ea este informă, însă anume o astfel de civilizație absolut materială este identificată la scară planetară de către oligarhia globală, care exploatează cele mai josnice, cele mai materiale, cele mai primitive stimulente și impulsuri ale naturii umane. În străfundurile sufletului zac în adormire niște energii rușinoase, semidemonice, care tind spre materie, spre contopirea cu existența corporala organică. Aceste energii lâncezii, care se opun focului, luminii, concentrării și înălțării, reprezintă zona exploatată de către sistemul global, cultivată de către acesta, acea parte a firii umane cu care flirtează și pe care o lingușește sistemul respectiv. Aceste străfunduri ale sufletului sau glasul corporalității distruge orice formă culturală, orice ideal, orice normă, oricare ar fi aceasta. Prin urmare, cursul istoriei încetează, începe eterna reîntoarcere a ciclului consumist, goana după desfătările materiale, absorbire de imagini apetisante și lipsite de sens. Astfel societatea rămâne fără viitor. Orice cultură se opune unor astfel de tentații josnice, energii ale entropiei spirituale și ale descompunerii. Însă fiecare cultură o face în felul său, ghidându-se de propria normă, propria idee, propriul spirit. Deși conturul și configurația acestor forme și idealuri sunt diferite, toate au ceva în comun: întotdeauna este vorba anume despre formă, nu despre materie, despre idee, nu despre corporalitate, despre normă și efort, nu despre descompunere, distracție și desfrânare. De aceea reprezentarea viitorului, pentru care luptă toate verigile Alianței Revoluționare Globale (cu toate deosebirile între ele) împotriva oligarhiei globale are o trăsătură comună – în toate cazurile prevalează imaginea, nu neantul, idea, nu materia, ceva ce înalță spiritul uman, nu îl coboară în abisul corporalității inerțiale deșarte. În miezul oricărei norme stă binele comun, adevărul, frumosul. Fiecare popor își are propriile idealuri. Fiind, de regulă, destul de variate, ele totuși au un numitor comun: este vorba anume de idealuri, și nu de altceva. Oligarhia globală nimicește toate aceste idealuri, nepermițându-le să se realizeze. În felul acesta ea lipsește toate societățile de viitor.
3. Viitorul trebuie cucerit prin război și călit în focul revoluției. El nu va veni pur și simplu de la sine. Iată de ce revoluția împotriva lumii americane globale nu reprezintă doar un detaliu sau o întâmplare, ci însăși esența lucrării istoriei, cursul căreia este blocat de anumite forțe. Aceste forțe nu vor pleca din proprie inițiativă, nu se vor da la o parte, nu vor ceda calea energiei existenței. Ne aflăm într-un impas civilizațional și istoric, iar structura acestui impas are atât o dimensiune obiectivă, cât și subiectivă. Adică, această situație de impas este întreținută în mod conștient de către un anume fenomen concomitent istoric și anti-istoric – oligarhia globală. Pentru a deschide calea spre viitor, este nevoie să fie aruncate în aer zăgazurile care îi stau în cale. Dacă nu va fi război, nu va exista nici victorie. Iar dacă nu va exista victorie, viitorul nu va veni niciodată. Spre deosebire de natură, unde soarele răsare în fiecare dimineață de la sine, sosirea dimineții istoriei umane depinde în cel mai direct mod de eficiența și succesul luptei cu forțele întunericului – oligarhia mondială, SUA și capitalismul global. Doar stârpind din rădăcină elita globală, istoria se va putea urni din punctul mort în care s-a blocat la ora actuală. Viitorul poate fi creat doar prin război și se poate naște din focul revoluției globale. Războiul reprezintă deșteptarea. Ziua reprezintă timpul celor deșteptați, însă deocamdată oligarhia globală întreprinde tot ce îi stă în puteri pentru ca omenirea să rămână în adormire, străduindu-se ca aceasta să nu se trezească niciodată. Anume în acest scop este creată în mod artificial lumea virtuală, în care noaptea durează veșnic, iar ziua este prezentată printr-o abilă imitație electronică. Această lume trebuie aruncată în aer.
4. Imaginea viitorului trebuie contemplată și edificată în mod deschis. Popoarele și societățile trebuie să-și aleagă propria imagine a viitorului, iar nu să accepte una impusă. Prin urmare, Alianța Revoluționară Globală trebuie să se adreseze către toată lumea, să-și expună scopurile și sarcinile, orizonturile și planurile. Alianța Revoluționară Globală nu trebuie să impună nimănui nimic, nici să fericească pe cineva anume. Alianța Revoluționară Globală nu promite nimic, nu seduce cu nimic, nu cheamă pe nimeni într-o direcție, care este clară pentru ea însăși, dar rămâne o taină pentru toți ceilalți. O astfel de tactică nu ne va aduce rezultatul scontat. Alianța Revoluționară Globală insistă asupra deșteptării generale, asupra mobilizării totale, asupra conștientizării profunde a acelei catastrofe care capătă turații, precum și asupra edificării pe această temelie tragică a unei lumi noi, transparente și deschise pentru toți oamenii de pe glob. Trebuie să le spunem oamenilor adevărul: starea omenirii este una teribilă, iar diagnosticul – unul deloc optimist. Da, este vorba despre o boală, despre o boală profundă și nemiloasă, însă, totuși, tratabilă. Această maladie poate fi tratată doar dacă va fi recunoscută ca maladie și dacă există voința de a schimba starea de lucruri și a căpăta un orizont al însănătoșirii. Pentru a căpăta sănătate, trebuie să ne însănătoșim. Pentru a ne însănătoși, trebuie să înțelegem că suntem grav bolnavi, iar primul pas spre însănătoșire va fi identificarea cauzelor care aduc această boală, precum și a principalilor ei purtători, trebuie să recunoaștem originea acestei boli în cultura occidentală a epocii moderne, precum și preludiile istorice ale acesteia. Purtătoarea acestei boli, care parazitează pe evoluția ei, asemenea celulelor canceroase pe seama țesuturilor sănătoase, este oligarhia globală, statul monstru – SUA, ideologia liberalismului, vicioasă în esența ei, și rețeaua mondială a agenților de influență, care servește interesele răului în interiorul tuturor societăților, inclusiv în cele care au reușit să-și păstreze măcar parțial sănătatea și imunitatea față de acești viruși agresivi. Medicii știu că fără voința de însănătoșire tratamentul este imposibil, și niciun șiretlic și metode externe nu pot folosi la nimic. Iată de ce principalii adepți ai Alianței Revoluționare Globale trebuie căutați printre oameni, în cadrul societăților, culturilor, la scara întregii umanități, care este pur și simplu datoare să se deștepte și să doboare ticăloasa oligarhie americană liberală. Să o doboare și să înceapă a-și trăi viața din plin, sprijinindu-se pe propria voință și rațiune. Abia atunci misiunea Alianței Revoluționare Globale va fi îndeplinită, iar necesitatea existenței ei va dispărea. În locul acesteia va veni viitorul, pe care omenirea și-l va alege și îl va clădi cu propriile brațe. Îl va clădi ea însăși și doar pentru sine, prin sine însăși și exclusiv pentru sine.

Traducere de Iurie Roșca